Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Numele său nu mai are nevoie de nici o prezentare. Este unul dintre cei mai cunoscuţi români peste hotare şi unul dintre cei mai încununaţi sportivi olimpici ai ţării noastre. Astăzi, Ivan Patzaichin împlineşte 60 de ani. La mulţi ani!
"Astăzi schimb prefixul. În urmă cu 10 ani, încercam o oarecare nelinişte la gândul că, într-o bună zi, voi împlini 60 de ani, vârsta la care, de obicei, tinerii îţi oferă locul în tramvai (dacă sunt politicoşi) sau ţi se adresează cu apelativul «tataie». Astăzi sunt mulţumit de imaginea pe care o întâlnesc în fiecare dimineaţă în oglindă. Nu-mi cănesc părul, nu am nevoie de lifting facial sau de diete de pe internet, sunt încă verde, plin de vitalitate şi, mulţumesc lui Dumnezeu, sunt sănătos la minte şi la trup. Se spune că viaţa după împlinirea vârstei de 60 de ani este o amendă pentru felul cum ai trăit.
Eu sunt optimist şi lipsit de modestie (numai astăzi) şi îmi doresc ca viaţa mea, de-acum încolo, să fie o recompensă, un premiu binemeritat. Mă uit în urmă şi nu-mi este ruşine de ceea ce am realizat ca sportiv sau ca antrenor. Stau mărturie cele 30 de medalii olimpice, mondiale şi europene pe care le-am câştigat ca sportiv fie în probe de simplu, fie alături de coechipieri ca Serghei Covaliov, Petre Capusta sau Toma Simionov, în probele de dublu. De asemenea, stă mărturie şi Ordinul Olimpic «Colanul de Platină», decernat de Comitetul Internaţional Olimpic, în 1990, eu având onoarea de a fi singurul sportiv român care deţine acest prestigios ordin.
Ca antrenor, am avut suprema satisfacţie de a contribui la câştigarea unei medalii olimpice de aur la JO de la Sydney, după 16 ani în care kaiacul şi canoea româneşti cunoscuseră doar gustul amar al înfrângerii. Sunt mândru că am crescut câteva generaţii de multipli campioni mondiali şi europeni, alături de care am trăit clipe de mare bucurie sau de deznădejde şi pe care i-am considerat a doua familie. Pentru împlinirile mele profesionale am fost recompensat cu preţuirea şi respectul oamenilor tineri sau vârstnici, dar şi cu ocazii unice de a întâlni oameni unici, a căror apreciere mă onorează.
Respectul semenilor se câştigă într-o viaţă şi se poate pierde într-o secundă. Am făcut şi mul-te greşeli sau lucruri pe care ar fi trebuit sau aş fi putut să le fac mult mai bine, dar vă asigur că, pentru toate acestea, am plătit scump. În sport, greşeala se răzbună, mai devreme sau mai târziu. Dar astăzi nu vreau să mă gândesc la dezamăgiri şi neîmpliniri. Nu de alta, dar acestea au fost provocate de oameni mărunţi, cu aspiraţii submediocre sau chiar meschine, pe care, cu o naivitate impardonabilă, i-am cauţionat cu numele şi reputaţia mea.
Acestora vreau să le spun doar atât: cine nu mă vrea nu mă merită... La ceas de bilanţ, pot considera că am făcut o seamă de lucruri notabile în viaţa mea, am o familie frumoasă, care a fost şi este alături de mine la bine şi la greu, sunt înconjurat de prieteni adevăraţi, sunt respectat şi preţuit de oameni remarcabili. Nu-mi doresc decât să urmeze multe alte aniversări, cu schimbări de prefix, alături de cei pe care îi iubesc şi să pot duce la bun sfârşit proiectele la care, momentan, aspir în taină.
Un singur dor voi avea. Îmi va lipsi sărbătorirea zilei mele alături de băieţii mei (aşa îi numeam eu pe sportivii mei de la canoe), cu muzică şi dansuri ruseşti şi cu bătaia cu frişcă de la sfârşitul petrecerii."
