Obezitatea se tratează

Obezitatea, considerată afecţiunea secolului 21 a ţărilor dezvoltate socio-economic (o treime din populaţia SUA), a impus adoptarea unor măsuri la nivel mondial, cu scopul de a reduce incidenţa alarmantă a acestei boli. Facilitată de sedentarism şi de un aport alimentar dezechilibrat, obezitatea poate avea şi cauze medicale (endocrinologice, insuficienţă tiroidiană, hipercorticismul, ovarele polichistice), medicamentoase (ingestia de doze mari şi pe termen lung de corticosteroizi, anabolizanţi, antidepresive), fiind influenţată şi de alţi factori externi.

De asemenea, obezitatea infantilă este în continuă creştere (20%-25% dintre copiii din SUA sunt cel puţin supraponderali), riscul de a deveni un adult obez fiind mai mare pentru aceşti copii.
Cel mai folosit marker pentru evaluarea gradului obezităţii este indicele de masă corporală, calculat după formula: IMC = greutate (kg) / înălţime2 (m).

Astfel, vom avea clasificarea în:
- subponderal (IMC < 19)
- normoponderal (IMC = 19-24,9)
- supraponderal (IMC = 25-29,9)
- obezitate gradul I (IMC = 30-34,9)
- obezitate gradul II (IMC = 35-39,9)
- obezitate morbid (IMC > 40).

Obezitatea creşte morbiditatea, scade calitatea vieţii, influenţează viaţa socială, conducând frecvent la depresii. De exemplu, s-a constatat că un IMC > 40 scade speranţa de viaţă cu până la 20 ani în cazul bărbaţilor şi cu 5 ani în cazul femeilor.

Cercetările din ultimii ani arată implicarea obezităţii în apariţia unor afecţiuni, cum sunt cele cardiovasculare, diabetul zaharat, hipoventilaţie (sindrom Pickwick), cele degenerative - articulare, hepatice (steatoză), renale, endocrine (ovare polichistice, sindrom metabolic etc). Numeroase studii arată că menţinerea unei greutăţi normale, dar şi pierderea de kilograme în cazul celor supraponderali sau obezi au rol benefic în prevenţia şi în tratamentul hipertensiunii arteriale şi al diabetului zaharat. Bolile cardiovasculare, principala cauză de mortalitate în lume, sunt influenţate în mod direct de gradul obezităţii.

La femei, obezitatea abdominală (în forma de pară) este mai implicată decât cea generalizată, în hipertensiunea arterială. Un studiu prospectiv arată că riscul de afectare coronariană creşte de patru ori la femeile cu IMC > 29, în timp ce un alt studiu relevă că fiecare kilogram peste greutatea normală creşte cu 1% riscul de deces prin afecţiuni coronariene.

De asemenea, obezitatea este legată de diabet şi frecvent asociată cu bolile neoplazice, în special cu cancerul colo-rectal, de prostată, uterin şi mamar (în perioada de post-menopauză, prin producţia de estrogeni). Cunoscând aceste riscuri, trebuie să încurajăm pacienţii supraponderali şi obezi nu doar să slăbească sănătos, ci şi să îşi menţină greutatea ideală (lucru care de multe ori este mai greu decât pierderea în greutate). Modificarea stilului de viaţă şi activitatea fizică sistematică reprezintă soluţia cea mai eficientă şi fără efecte adverse de a atinge aceste obiective.

Evident, mai putem recomanda medicamente sau efectuarea unor intervenţii chirurgicale. Dar acestea sunt eficiente pe termen lung doar dacă sunt asociate cu un stil de viaţă echilibrat, constând în alimentaţie sănătoasă şi exerciţii fizice periodice.