„Bem foarte puține lichide!” Ce riscăm?

Dureri insuportabile de spate, de abdomen sau chiar mai jos, în zona pelviană. Greață, vărsături, diaree, oboseală, amețeli și urinări frecvente și dureroase. Sunt tot atâtea simptome ale litiazei renale, așa-numitele „pietre la rinichi”.

Boala e extrem de întâlnită la noi în țară, iar cei care au avut un calcul renal odată au șanse mari să dezvolte alții noi, în următorii cinci ani, dacă nu se tratează. Până nu demult, atunci când lucrurile se complicau și era nevoie de o intervenție chirurgicală, cea mai bună opțiune, la noi în țară și în majoritatea țărilor din lume, era operația de litiază renală, realizată prin procedura laparoscopică, care implică, însă, o incizie la nivelul abdomenului pacientului.

Intervenție în doar patru spitale din lume
Recent, în premieră în România, prof. dr. Petrișor Geavlete, medic primar urolog și doctor în științe medicale, a realizat trei intervenții cu ajutorul unui robot special care acționează endoscopic, adică folosește căile natu¬rale de „acces” în organism. În cazul de față, uretra. Robotul, care va fi folosit la un spital privat din Capitală, este deținut la ora actuală doar de trei spitale, din Paris, Heidelberg și Ankara. Jurnalul Național a stat de vorbă cu prof. dr. Petrișor Geavlete despre răspândirea bolii la noi în țară și tratamentul inovator.

Despre câți pacienți cu litiază renală vorbim în țara noastră? Are evoluția bolii legătură cu stilul de viață în general și, în particular, cu ceva ce facem (noi românii) greșit? (poate mâncăm prea sărat, nu bem suficientă apă etc?)
Pietrele la rinichi, aşa cum este denumită în limbaj popular litiaza renală, reprezintă bucăţi de minerale care se formează la nivelul rinichiului, ca rezultat al modificării raportului dintre aportul de apă și sărurile minerale. Aproape 7% din populaţia ţării a suferit cel puţin o colică renală de-a lungul vieţii, afecțiunea aducând la Sanador un total de peste 1.000 de pacienți, aflați în stadii diferite ale bolii, și operați în acest spital.
Evoluţia bolii are legătură cu faptul că bem foarte puţine lichide, iar, în plus, apa din România este şi o apă dură. De asemenea, evoluţia bolii este determinată şi de alimentaţie, în multe cazuri, destul de proastă, precum şi de mediul de muncă, mai expuşi fiind cei care prestează muncă fizică grea în medii cu temperatură ridicată, întrucât astfel sunt favorizate transpiraţia şi deshidratarea.

Riscul de infecție tinde spre zero
Câți dintre acești pacienți au nevoie de operație? Boala are o evoluție predictibilă, de durată, sau poate fi fulminantă?
La un moment dat, când pietrele cresc, toţi pacienţii care se confruntă cu această afecţiune vor avea nevoie de operaţie. În evoluţia bolii, depinde foarte mult dacă piatra este obstructivă sau nu. În cazul în care piatra nu obstrucţionează nimic, ea devine nucleu pentru o piatră şi mai mare şi este numai o chestiune de timp ca ea să se deplaseze şi să obstrucţioneze canalul uretral. Din momentul în care piatra obstrucţionează canalul, evoluţia bolii este fulminantă, produce blocaj renal, infecţie, febră şi frisoane, precum şi o durere insuportabilă şi poate duce chiar la septicemie.

Puteți pune în oglindă cele două tipuri de intervenție? Dincolo de recuperarea rapidă, există și alte avantaje?
Comparaţia se poate face între ureteroscopia flexibilă clasică (manuală) şi cea robotică. Dincolo de recuperarea rapidă, avantajele sunt, pentru medic, confort mai mare, vizibilitate excelentă, operaţia poate fi prelungită pentru că medicul nu oboseşte şi astfel se obţin rezultate spectaculoase pentru pacient, postoperatoriu, iar pentru pacient, scade riscul de iradiere, pentru că în cazul ureteroscopiei manuale se apelează la radiologie pentru a se vedea unde anume în rinichi este ureteroscopul. Folosind robotul, întrucât acesta indică exact unde se află în rinichi, nu mai este nevoie de radiologie. La fel scade riscul de iradiere şi pentru medicul care operează. Proce¬dura, în ambele cazuri, presupune deschiderea rinichiului cu apă. Robotul are capacitatea de a exercita o presiune constantă a apei, ceea ce prin procedura manuală nu poate fi garantat. Astfel, riscul de infecţii se diminuează, tinzând spre 0. În ureteroscopia flexibilă manuală se pot produce mici traume, mici leziuni ale tijelor caliceale, în timp ce robotul merge la micrometru, este extrem de precis şi riscul acestor traume este complet eliminat.

Se estimează că unul din patru români are „pietre la rinichi”. Cu toate acestea, doar 2% din cazuri sunt diagnosticate şi tratate, din cauza „fricii de doctor” şi a lipsei controalelor preventive. Litiaza renală e, de obicei, detectată în cursul altor investigaţii medicale