x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate Neuronul se ţine în priză prin gimnastica minţii, hobby-uri şi citit

Neuronul se ţine în priză prin gimnastica minţii, hobby-uri şi citit

de Florin Condurateanu    |    11 Iun 2017   •   23:40
 Neuronul se ţine în priză prin gimnastica minţii, hobby-uri şi citit
Sursa foto: Wand_Prapan/Getty Images/iStockphoto

Când uitarea devine un fenomen îngrijorător? Cum se poate încuia uşa în faţa uitării? După 55 de ani, nişte teste sesisează deficienţele de cunoaştere alarmante.

 

Uitarea! Unii uită numele unui actor, dar alţii uită unde este camera lor în apartament, iar aceasta este de mare gravitate. Zic specialiştii că uitarea este o modalitate de a ne proteja în faţa şuvoiului de informaţii năpădit asupra fiecăruia. Se mai zice că, în perioadele scurte de somn rapid, cu vise şi mişcare a globilor oculari, creierul lucrează superb, se deschid sertare ale memoriei unde se păstrează informaţiile folositoare, se închid sertare ale creierului unde se refuză informaţiile banale, la kilogram, ce trebuie alungate. Îmbătrânirea este inevitabilă în cazul fiecărui om, trecerea anilor nu ocoleşte nici celula nobilă a creierului, neuronii sunt şi ei atinşi de stresul oxidativ. Cum fierul se oxidează şi rugineşte, este “muşcat” de oxidare şi neuronul, rugineşte şi celula sistemului nervos. Ca să te aperi de periculoşii inamici, de radicalii liberi, trebuie să trăieşti sănătos, să mănânci alimente fără nocivitate, să te lepezi de sedentarism, să arunci ţigările, să te fereşti cât poţi de poluare, să dormi deştept, de la ora 23 la ivirea zorilor. Şi, foarte important, să te păstrezi în priză chiar la vârste înaintate, să faci gimnastica minţii, să citeşti, să participi la viaţa socială, să faci lecţiile cu nepoţii, să mergi la teatru şi să povesteşti piesa, să dai curs hobby-urilor, care să-ţi ocupe orele şi să-ţi facă plăcere. Ni se întâmplă tuturor să uităm numele unui actor, să avem lapsusuri, cum se zice. Asta poate să nu fie o alarmă. Dar când aceste uitări se permanentizează, e începutul unui deficit de cunoaştere. În extrema cealaltă, gravă, este ca omul să uite ce a mâncat ieri, ce a vizionat la televizor, să uite că întâi se îmbracă maieul şi la sfârşit sacoul, nu în ordine inversă. Aceasta este demenţa senilă din cadrul bolii Alzhaimer, sau cum spune poporul, “s-a ramolit, s-a senilizat”. Între aceste extreme se află disfuncţia cognitivă uşoară, disfuncţia de cunoaştere uşoară. Este important ca acest uşor deficit de cunoaştere să fie sesizat din timp. De aceea oamenii, de la 55 de ani, ar trebuie să se supună în fiecare an sau la doi ani unui test psihometric. Dacă defectul lor de cunoaştere, de memorie, de atenţie, de concentrare se află sub curba normală, se recomandă un tratament medicamentos, care să întârzie sau chiar să frâneze avnsarea deficitului cognitiv.

 

Memoria se pierde mai întâi la memoria recentă. Comparând memoria cu un calendar, se rup paginile de ieri, de alaltăieri, mai apoi se aruncă paginile memoriei de demult. Este pentru mulţi surprinzător cum unii vârstnici îşi aduc aminte cum erau îmbrăcaţi colegii de liceu la serbarea de absolvire a bacalaureatului şi uită ce au făcut ieri spre seară.

 

×