Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România ar putea să scoată din circulaţie virusul hepatitic C (VHC) în circa 10-15 ani cu ajutorul unui program naţional, bazat pe terapia cu moleculele de nouă generaţie, spune prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului Naţional de Boli Infecţioase “Matei Balş”.
La ora actuală, VHC este suficient de cunoscut, ceea ce a permis punerea la punct a unor molecule care asigură vindecarea unui procent foarte mare de pacienţi. “Se ştie unde este plasat VHC în celulă, adică în apropierea nucleului, deci nu e un virus care se arhivează. Pornind de la faptul că nu se arhivează în structura nucleului, VHC poate fi scos din circulaţie. Aşa au apărut medicamente direct active, care reuşesc să vindece pacientul cu VHC. Când am constatat acest lucru ne-am pus problema dacă România poate să dezvolte un program naţional de scoatere din circulaţie a VHC şi, implicit, de scădere a poverii generate de hepatita cronică, ciroza, cancerul de ficat, în ţara noastră”, explică prof. dr. Streinu-Cercel.
Din punct de vedere epidemiologic, se ştie că hepatita C este o afecţiune pandemică şi că este de cinci ori mai răspândită decât infecţia cu HIV. “Or, pentru HIV se derulează o serie de programe care au funcţionat foarte bine şi aşa se face că se consideră că pandemia cu HIV a trecut în domeniul epidemiei, aşteptându-se să treacă la nivel de focare”, spune prof. dr Streinu-Cercel. Este un model care poate funcţiona şi în cazul VHC.
Conform datelor OMS, se estimează că, la nivel global, sunt 185 de milioane de oameni infectaţi cu VHC (3% din populaţia globului), iar, în fiecare an, 3-4 milioane de persoane se infectează cu acest virus.
Din păcate, 85% dintre cazurile noi devin cronice, deoarece 15%-20% dintre pacienţii care dezvoltă infecţie acută cu VHC se vindecă spontan, restul sunt purtători de virusuri şi,
într-un timp variabil, (zeci de ani) fac boală cronică de ficat, ciroză hepatică şi/sau cancer hepatic. La ora actuală, VHC este principala cauză de ciroză, carcinom hepatocelular şi, implicit, de transplant hepatic. Unul din cinci cazuri evoluează spre ciroză în 30 de ani. Aceste cazuri sunt grevate de o mortalitate de 1,5% anual. Incidenţa anuală a carcinomului hepatocelular la pacienţii cirotici este de circa 4%. Sunt date la nivel mondial aplicabile şi în România.
De asemenea, despre VHC se mai ştie care sunt tipurile virale cele mai râspândite. În ţara noastră, este mai răspândit un anumit tip de genom viral care, din fericire, răspunde la noile tratamente în proporţie de 98%. “Adică, prin noile terapii, avem şansa ca 98% din pacienţi să fie vindecaţi. În momentul de faţă, prin investiţia pe care o facem, ajungem să soluţionăm 50% din pacienţii aflaţi în tratament”, spune prof. Streinu-Cercel.
Studiile epidemiologice arată că, în România, avem peste un un milion de persoane cu potenţial de infecţie cu VHC (din care sunt eliminate cele aproximativ 20%, care se vindecă spontan). Căile de transmitere sunt şi ele cunoscute: sânge şi produse de sânge, utilizarea de droguri cu administrare intravenoasă - şi în lotul pacienţilor care se droghează la seringă 100% sunt infectaţi cu VHC -, tatuajele, piercigul, hemodializa, transmiterea prin manevre stomatologice, obiectele de uz personal folosite în comun. Cele mai afectate sunt persoanele din grupele de vârstă 40 şi 49 de ani şi între 60 şi70 de ani, adică persoane născute înainte de ’89. Atunci, VHC era, practic, necunoscu. Se ştia, în toată lumea, despre hepatita non B. Apoi, au apărut (în anii 91-92) testele pentru VHC la care România a trecut în mod standardizat. Dacă înainte de 89, problema o reprezenta transfuzia de sânge, după 89, au apărut alte nenorociri, cum le numeşte prof. Streinu-Cercel: drogurile injectabile şi etnobotanicele. “Acestea din urmă sunt o nenorocire pentru că au perioada de înjumătăţire mică, sub o oră. Comparativ cu o persoană care se droga cu heroină la seringă şi care făcea două administrări injectabile pe zi, o persoană care se droghează cu etnobotanice face 14-15 administrări, din păcate, cu aceeaşi seringă, zile la rând”, avertizează prof. Streinu-Cercel.
