Acestea ar urma să înlocuiască toți operatorii actuali, adică CFR Călători și toți operatorii privați. Oficialii români, în frunte cu Autoritatea pentru Reformă Feroviară (ARF) și conducerea CFR Călători, sunt acuzați de sabotaj continuu, scopul fiind favorizarea companiilor străine ce urmează să preia transportul pe calea ferată din România, după liberalizarea acestei piețe. Așa explică sindicaliștii și dezinteresul tuturor miniștrilor Transporturilor față de revendicările lor, ca și cum ar face tot ce se poate ca angajații să plece de la CFR.
Sindicaliștii din CFR cer salarii mai mari, arătând că este nevoie, în primul rând, de oameni. Nu mai sunt specialiști care să se poată ocupa de reparațiile necesare pentru căile ferate și materialul rulant (locomotive și vagoane), iar astfel se pune în pericol viața călătorilor. Sindicaliștii mai spun că se întârzie în mod intenționat achiziția de locomotive și vagoane noi, pentru a se aduce compania statului în dezavantaj față de viitorii competitori, anul viitor, la liberalizarea pieței. Din aceeași perspectivă s-ar explica și nivelului salarizării, care-i dezavantajează pe angajații CFR Călători și din această cauză rămân din ce în ce mai puțini. Oamenii acuză guvernele din ultimii 12 ani de atacuri permanente asupra angajaților care lucrează în domeniul feroviar, dar sabotajul despre care vorbesc sindicaliștii se referă și la infrastructura de transport pe calea ferată și la lipsa achizițiilor de material rulant. Scopul ar fi falimentarea CFR Călători, dar și a operatorilor privați care au capital românesc.
O nouă serie de proteste, cu aceleași vechi revendicări
Federaţia Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România (FSTFR) a organizat proteste în faţa Ministerului Transporturilor, în perioada 23-31 martie, iar acțiunile ar putea continua, până la greva generală. Reprezentanții angajaților spun că fără o majorare a salariilor cu 35% nu va mai putea funcționa compania statului, pentru că oamenii vor pleca în număr din ce în ce mai mare. Mai cer material rulant nou şi contracte de servicii publice pe o perioadă de 10 ani, nu pe 4, cum sunt cele actuale. După protestele și greva de anul trecut, ministrul Transporturilor le-a promis sindicatelor indexarea salariilor cu indicele inflaţiei, aproape 10%, lucru care pentru unii dintre angajaţi nu s-a întâmplat. Dar problemele sunt mult mai grave. „În ultimii ani ne-au plecat peste 3.000 de colegi, din cauza nivelului de salarizare. Domnul ministru ar trebui să înțeleagă de ce avem nevoie de oameni, pentru că altfel se poate ajunge la tragedii pe calea ferată. Avem nevoie de materialul rulant nou, de automotoare noi, dar și de reparații, iar pentru a face aceste reparații e nevoie de bani, de investiții și de specialiști. Noi nu mai putem nici măcar să formăm acești specialiști, pentru că nu mai avem unde. Înțelegem că ne sabotează cei care ne conduc, pentru a ne falimenta înainte de liberalizarea pieței. Probabil se așteaptă să vină companiile din Germania și Austria și să preia tot, să ne preia și pe noi, angajații de la CFR și de la firmele private. De mai mulți ani știm că vor veni firme de stat din Germania și Austria, iar ei bagă bani în material rulant, ca să vină să ne ia nouă piața”, a explicat unul dintre protestatari, pentru Jurnalul.
Actualul ministru, tot fără soluții
CFR-iștii aveau mari așteptări de la actualul ministru al Transporturilor, Sorin Grindeanu, după eșecul pe care l-au avut cu fostul ministru Cătălin Drulă. Anul trecut au fost foarte multe probleme pe căile ferate, de la locomotive care au luat foc în mers sau în gări, până la accidente pe căile ferate, cele mai multe dintre aceste probleme fiind cauzate de lipsa investițiilor, de peste 15 ani. Au fost foarte mari probleme cu trenuri care au avut întârzieri de peste 10 ore, blocaje ale unor garnituri de tren în câmp sau în păduri, de unde nici măcar nu au putut fi recuperați călătorii. Nici măcar după toate aceste incidente, urmate de scandaluri, nu s-au găsit soluții pentru Căile Ferate Române. Nu s-au găsit soluții nici măcar după ce s-a declanșat greva spontană a angajaților CFR, pe 20 decembrie 2021, când au oprit activitatea și angajații de la CFR Infrastructură, astfel încât s-au oprit în câmp și trenuri private, pentru câteva ore. De la începutul acestui an, sindicaliștii au vrut să repete acțiunea de două ori, prima dată pe 16 februarie, dată consacrată în calendarul CFR-iștilor, după luptele sângeroase din anul 1933, când a avut loc revolta de la Atelierele Grivița.
O grevă generală ar pune în pericol toată circulația feroviară, inclusiv cu trenurile private, pentru că și angajații CFR Infrastructură sunt membri de sindicat, iar de ei depinde circulația tuturor garniturilor de tren pe căile ferate.
Au discutat, dar a rămas „ca-n gară”
Sorin Grindeanu, ministrul Transporturilor, nu are soluții pentru problemele Căilor Ferate Române. La începutul anului a avut o discuţie cu reprezentanții companiilor din cadrul CFR S.A. şi cu sindicatele, despre posibilitățile reale de a se acorda creşteri salariale și de a se rezolva problema reparațiilor și a achizițiilor de material rulant. Dar a rămas „ca-n gară”, cum spune o zicală românească, pentru că s-a ajuns la concluzia pe care sindicaliștii deja o știau: se vor face măriri de salarii în limita bugetelor fiecărei companii. S-a propus creșterea prețurilor biletelor, cu 20%, de la 1 iulie, Sorin Grindeanu susținând necesitatea acestor majorări, în condițiile în care prețurile sunt neschimbate din 2013. Măsura ar putea să pară benefică, pentru că ar mări bugetul CFR Călători, dar nu s-a luat în calcul scăderea puterii de cumpărare a românilor, în această perioadă de scumpiri, astfel încât încasările ar putea de fapt să scadă, prin diminuarea numărului de călători. Grindeanu încă nu a identificat soluții pentru situația dezastruoasă a CFR, dar sindicaliștii deja sunt obișnuiți cu lipsa acestora. De doi ani se vorbește și despre un inevitabil faliment al companiei CFR Călători.
Prețurile biletelor de tren ar putea depăși puterea de cumpărare a românilor, dacă vor veni noi operatori de transport feroviar, după liberalizarea pieței.