Kovesi susține că „statul de drept sunt eu”, crezând că judecătorii CEDO ar fi decis cauza unui proces colectiv al magistraților din România. Desigur, a acelor procurori care stăteau de frica lui Dragnea cu curul pe dosare și nu decapau așa cum făceau paraditorii de elită de la Ploiești. La fel, Iohannis are aceeași părere care pleacă din megalomanie, plasându-se deasupra tuturor instituțiilor și legilor. Atacurile la Curtea Constituțională lansate de președintele țării în tandem cu premierul menținut în funcție ca mulajul din vitrina cofetăriei pe post de tort, la care nu trag nici muștele, pun brusc România pe harta adversarilor independenței justiției, alături de Polonia. Încă nu i-am auzit pe Timmermans și Jurova să tragă semnalul de alarmă la Bruxelles. Este greu să bage sub preș acțiunile prietenului Iohannis, ambalat cu pojghiță de „europen” pentru export, dar cu un comportament dictatorial șovin la intern. El este deja în recidivă după ce a lansat atacuri vag antisemite și explicit antimaghiare care fac înconjurul Europei și sunt greu de digerat în intestinele PPE. Ele vor fi puse însă pe tapet la împărțirea banilor europeni, ca un motiv să taie la finalizarea bugetului UE din cota României.
Trecerea la demolarea ultimului bastion care nu-i este supus - Curtea Constituțională - apare ca o escaladare firească pe traseul agresiunii lui Iohannis la fundamentele organizării democratice a României. În ultimii ani a demolat guvernul, a atacat pe rând partidele care nu-i asigurau majoritatea dorită, a denigrat Parlamentul, locul „înțelegerilor secrete”. Demonizarea „ciumei roșii” a fost singura idee politică devenită repede obsesie bolnăvicioasă. După ce s-a suit pe cadavrele de la „Colectiv” pentru a impune o echipă de nulități în Palatul Victoria, folosește pandemia pentru a se pune explicit în fruntea guvernului de marionete. Pe stare de urgență se vrea proiectat pe cerul patriei ca un mare conducător al luptei cu virusurile, salvatorul nației trimise în izolare. Frica de a nu-i fi declarate neconstituționale ordonanțele care au făcut din România un stat polițienesc, care are recordul mondial la amenzi, a stimulat atacul frontal la adresa CCR în preziua dezbaterii sesizării Avocatului Poporului. Intimidarea judecătorilor Curții este în sine un delict pe care Iohannis Klaus Werner îl face cu nonșalanță. Cererea de revizuire a deciziilor CCR nu are suport juridic, dar o lansează public pentru a stimula o campanie deșănțată de propagandă. Manevra lui Iohannis este naivă, el vrea să scape de semnătura pusă pe decretul de demitere a șefei DNA. După ce a evitat o plângere penală pentru încercarea de șantaj a judecătorului constituțional Lăzăroiu, președintele își supralicitează imunitatea declamând acum acuze de o gravitate incredibilă la adresa instituției cu rol esențial în apărarea Legii fundamentale. Pe „valul Kovesi” se suie ca plutitorii de surfing și alți eșuați pe centura Constituției. Palizi urmași ai profesorului Tudorel Toader la Justiție prind și ei glas. Predoiu vrea să-l scoată pe Toader din Comisia de la Veneția, iar agitata Birchall cere demisia judecătorilor CCR, având speranța că se eliberează un loc... Metoda Motoc face prozeliți.
Care este următorul pas al lui Iohannis?A anunțat deja că vrea o nouă constituție în care să-i încapă statuia lui de șparanghelist șef și dezvoltator imobiliar de succes. Perspectiva sumbră a democrației, șubrezită de pandemie, criza economică și complicități europene meschine mă fac să apelez la un titlu avertisment din dramaturgia lui Bertold Brecht. Mă întreb cu îngrijorare dacă „Acensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”.