Ea însăși este mai mult decât o simplă gazdă, la Jurilovca, purtând cultura populară a comunităților de ruși lipoveni din Dobrogea și reușind să le arate oaspeților ce înseamnă tradițiile strămoșești. Pandemia a creat noi categorii de turiști care preferă zone mai puțin aglomerate, în mijlocul naturii, iar comuna Jurilovca, din Delta Dunării, este una dintre cele mai căutate, inclusiv iarna. Pentru a le oferi cât mai multe experiențe de neuitat celor care aleg această destinație, chiar și în cadrul unor circuite mai complexe, Valentina spune povestea fiecărui obiect purtător de informație culturală: șalul rusesc, samovarul, kokoshnik sau costumul tradițional.
Mulți turiști care ajung la Jurilovca trec și pe la atelierul de creație al Valentinei, unde pot găsi cele mai frumoase suveniruri din această zonă. Dar după ce trec pragul atelierului își dau seama că au intrat în altă lume, în altă dimensiune temporală. „Eu încep să le povestesc despre fiecare obiect în parte, dar de fiecare dată se întâmplă același lucru: aproape toți se aruncă pe kokoshnice și le iau să-și facă poze cu ele. Le las întotdeauna câteva pe masă, pentru că știu care este reacția. În ultimii ani am făcut foarte multe modele de kokoshnik, din materialele pe care le-am avut la îndemână, cu diferite forme și culori. Sunt atât de frumoase, încât cei mai mulți turiști nici nu mai vor să plece din atelier. Toți se bucură ca niște copii de culorile și ornamentele culturale specifice Rusiei”, spune Valentina. O altă piesă de rezistență a micului muzeu interactiv este șalul rusesc. Valentina are o colecție personală de astfel de șaluri moștenite de la străbunica și de la bunica ei. „Cel mai vechi șal este de la 1820. Am moștenit aceste șaluri rusești din familie și sunt toate primite cadou de străbunica și de bunica, de la rudele care veneau în vizită din Rusia. Șalul rusesc era cel mai de preț cadou, pentru că rudele care veneau în vizită știau că lumea merge la biserică. Deși sunt atât de vechi, încă își păstrează culorile. Mulți m-au întrebat dacă le vând, dar le explic de ce le-am pus în expoziție, pentru a le arăta vizitatorilor cum erau ele acum 200 de ani”, explică Valentina. Cele mai valoroase șaluri rusești sunt țesute din lână, iar imprimeurile se aplică printr-o tehnică specială, având fiecare floare, combinație de forme și culori câte o semnificație.
Workshop-uri și cursuri pentru doritori
Atelierul de manufactură al Valentinei este deschis și ca spațiu de workshop-uri și training pentru viitorii meșteri populari sau pentru pasionații de artă tradițională. Aici vor putea învăța tainele cusăturilor și ale aplicării mărgelelor pe obiectele de podoabă tradiționale toți cei care vor dori să facă astfel de cursuri sau de workshop-uri, iar mai mulți membri ai comunității s-au putut reprofila, urmând să lucreze pentru centrul cultural din vestita comună tulceană. „În atelierul meșteșugăresc tradițional de creație vom face mai ales podoabe tradiționale. Cele mai cunoscute sunt kokoshnicele, acele coronițe specifice comunității noastre, care de fiecare dată atrăgeau privirile tuturor, când le prezentam la târgurile naționale sau locale”, explică Valentina, cunoscută în toată țara pentru kokoshnicele manufacturate de ea. La atelier sau la pensiunea ei, Nufărul Alb, Valentina este promotorul tradițiilor pe care le-a moștenit de la străbuni. Trecându-i pragul, turiștii află de ce portul tradițional cotidian era, în trecut, foarte puţin diferenţiat de cel bisericesc. Timpul a făcut ca acesta să se conserve mai mult în activitatea religioasă. Cercetătorii care relevă conservarea în costumul populaţiei lipoveneşti a unor elemente ale vechiului port rusesc menţionează că acest costum oglindeşte stadiul avansat de disoluţie al industriei casnice ţărăneşti, caracteristic pentru Rusia secolului al XIX-lea.
Satele care păstrează tradițiile seculare
Grupul etnic al rușilor lipoveni din Dobrogea se regăsește, cu precădere, în câteva sate, cele mai importante fiind Jurilovca, Sarichioi, Slava Rusă și Slava Cercheză. Costumul feminin a păstrat ceva mai multe elemente din vechiul port, deși se fac simțite și curentele de modă orășenești ale secolelor XIX-XX. Toate piesele de costum feminin și cele ale costumului masculin sunt croite din materiale precum polotno (pânză), barhat (catifea), solc (mătase), sucno (postav), salon (stofă subțire). Sunt viu colorate, într-o singură culoare sau cu flori mari. Costumul feminin tradițional pentru zilele de sărbătoare și de ceremonie este din ce în ce mai rar întâlnit. Femeile poartă podoabe tradiționale, precum maniști (mărgele) din lentar (chihlimbar) sau din zemciuh (sidef). La biserică, se poartă lestocica (mătănii) speciale, lucrate din piele, având în locul boabelor de mărgele niște mici ridicături de piele, pentru număratul mătăniilor. Comunitățile de lipoveni din Dobrogea au un cuvânt de spus, pe piața produselor „hand made”.
Avem tradiții și obiecte deosebit de frumoase, deși sunt mai puțin cunoscute. Tocmai de aceea am înființat cel mai nou atelier de manufactură și centrul de formare și training pentru viitorii meșteri populari, la Jurilovca, în cadrul unui proiect cu finanțare din fonduri europene.
Valentina, meșter popular
Costumul lipovenesc al femeilor este spectaculos. Păstrează structura vechiului costum rusesc din preajma Moscovei şi a Volgăi centrale, ţinuturi de unde se pare că au venit staroverii, cunoscuţi în România ca lipoveni. Și costumul tradițional bărbătesc este deosebit și are elemente unice.