„August Treboniu Laurian s-a născut la 17 iulie 1810, în satul Fofeldea, de lângă Sibiu, ca fiu al preotului Pavel Trifan. Așa cum era tradiția vremii, primește primele învățături în casa părintească, iar mai târziu frecventează școala primară germană din Sibiu. Începând cu anul 1827-1828, A.T. Laurian va figura ca elev al gimnaziului latin din același oraș, cu numele «August Ioannes, filius Pauli, parochus Hochfeld». Este important de menționat că numele lui de copil este de fapt Ioan August Trifan, urmând ca odată cu primele sale publicații să înceapă să semneze cu numele August Treboniu Laurian”, sesiza academicianul Nicolae Noica în prologul unei minibiografii dedicate fiului de preot din Fofeldea.
Student la Institutul Politehnic din „Orașul valsului”
Facem loc, în continuare, tușelor acestui portret: „Din anul 1831 Laurian își continuă studiile la Liceul academic din Cluj, unde urmează cursurile Facultății de Filosofie. La patru ani distanță se îndreaptă spre Viena, unde capătă o solidă pregătire în științele exacte și aplicațiile tehnice, înscriindu-se ca student la Institutul Politehnic din Viena, dar, în același timp, ocupându-se cu studiile politice și filologice. În 1841 Mihail Kogălniceanu îl recomanda drept inginer. În 1840 avea să-și publice prima lucrare lingvistică: Tentamen criticum (Examinare critică)”.
La nașterea Școlii de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură
Mai departe: „Convins de importanța învățământului tehnic pentru economia unei țări, el va publica în 1860, în revista Instrucțiunea publică, proiectul de organizare a unei «Școli tehnice», căreia, pentru orientare, îi schița planul, orarul și programa cursurilor pe ani de studii, indicând și catedrele necesare: arhitectură, hidrotehnică, comunicații, geodezie și chimie specială. Un început de realizare în aceste direcții are loc în 1864, când, prin decretul din 1 octombrie, semnat de domnitorul Al.I. Cuza, se înființează Școala de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură”.
A inițiat junimea română în filosofia lui Kant
Mai mult: „La propunerea lui Petrache Poenaru din 1842, Eforia Şcoalelor avea să-l solicite pe Laurian pentru predarea filosofiei la Colegiul «Sfântul Sava». Părăsește astfel Viena pentru București, iar mai târziu, din această postură, traduce și publică opere filosofice, ca bază a cursurilor sale. Această numire era «ocasiunea de a iniția junimea română în filosofia critică a lui Kant». La sfârșitul anului școlar 1847 i se solicită să intre în administrația școlară a Țării Românești, în funcția de revizor școlar pe circumscripția formată din județele Vlașca, Ialomița, Brăila, Râmnicu Sărat, Buzău și Prahova”.
Creator al revistei Magazin istoric
„Tot în această perioadă - a completat Nicolae Noica -, Laurian îl va anunța pe G. Barițiu că s-a asociat cu Nicolae Bălcescu, pe care l-a cunoscut la Universitatea din București, pentru a pune bazele celebrei reviste Magazin istoric pentru Dacia (apărută între 1845 și 1848, în cinci tomuri). Această colecție se păstrează și astăzi cu multă grijă la Biblioteca Academiei Române”.
Ferment și lider al revoluției de la 1848 din Ardeal
A.T. Laurian a fost un participant activ la Revoluția de la 1848 din Ardeal, fiind chiar însărcinat să prezinte împăratului Austriei Ferdinand I cererile Adunării. Este arestat mai târziu la Sibiu, eliberat în triumf, ales membru al Comitetului de Pacificațiune, fiind delegat din nou la Viena vreme de trei ani și jumătate. Pe perioada șederii lui acolo va publica o parte însemnată a documentelor revoluției.
Inspector al școlilor la Iași
Este chemat de domnitorul Grigore Ghica în Moldova, pentru a prelua funcția de inspector al școlilor în 1852. Îndată după sosirea lui Laurian la Iași, Mihail Kogălniceanu intervine pe lângă colegii săi, iar mai târziu și pe lângă domnitor, ca organul instituit pentru tipărirea Cronicii lui Gh. Șincai să se completeze și cu semnătura lui Treboniu. Este aprobată cererea, iar Laurian va contribui decisiv la publicarea Cronicii, petrecută în anii 1853-1854. În această perioadă, din inițiativa sa, ia naștere seria sa impresionantă de manuale școlare, atât de necesare acelei perioade.
L-a învățat limba română pe regele Carol I
August Treboniu Laurian este trimis în 1855, împreună cu Costache Negri, la Conferința de pace preliminară de la Viena, pentru a apăra drepturile țării. Tot în acest an obține titlul de doctor și își publică diploma în revista Foae pentru minte, inimă și literatură, ca răspuns la îndoielile unor contemporani cu privire la obținerea lui. Revine la București în 1859 și este numit profesor de latină la clasele superioare de la „Sfântul Sava”. Din 1860 scoate revista intitulată „Instrucțiunea publică”. „Un lucru care nu trebuie omis - a urmat academicianul Nicolae Noica - este faptul că în această perioadă elaborează Charta Daciei Antiquae (1862) și Charta Daciei Moderne (1868)”.
Decan la „Litere și Filosofie”
Odată cu înființarea Universității din București în 1864, Laurian este ales decan al Facultății de Litere și Filosofie, deținând această funcție timp de 14 ani. În același timp este numit vicepreședinte al Consiliului permanent al Instrucțiunii, ce avea ca scop punerea în aplicare a legii instrucțiunii din 1864. Anul 1866 îl află pe Treboniu în postura de profesor de limba română al regelui Carol I, memoriile monarhului subliniind rolul pe care Laurian l-a avut în a-l învăța limba română și amintind totodată și de exagerările latiniste care îl caracterizau pe acesta. În același an Laurian este ales deputat în Adunarea Constituantă (căreia îi revenea sarcina de a elabora cea dintâi Constituție a României).
Truditor la Biblioteca Națională
August Treboniu Laurian a avut o contribuție aparte și la înființarea și dezvoltarea Societății Academice Române. A fost ales secretar general (1867-1870), președinte fiind atunci Ion Heliade Rădulescu. Ulterior, el însuși va fi numit președinte în perioadele 1870-1872 și 1873-1876, timp în care va fi și principalul artizan al „Dicționarului limbii române” din 1871-1876.
În 1877 ministerul îl solicită pe Laurian să preia conducerea Bibliotecii Naționale (Centrale), pe care o părăsise în anul 1864. „Nu șovăie să-și asume din nou direcția ei, cunoscând situația precară în care ajunsese. Pentru îndreptarea lucrurilor se cerea o muncă intensă și continuă. El îi va consacra energia de care a dat dovadă în toate împrejurările”, a mai menționat Nicolae Noica. În cursul anilor 1879-1880, Laurian se retrage din toate funcțiile, murind la data de 26 februarie 1881.
Mândră școală în casele profesorului Laurian
De remarcat că actualul Colegiu „Matei Basarab” (din București) a fost instituit în casele deținute de moștenitorii cărturarului August Treboniu Laurian. Povestea, pe care o găzduim aici succinct, ne-a fost semnalată de academicianul Nicolae Noica: „La îndemnul inspectorului general școlar de atunci, Spiru Haret, ministerul va cumpăra de la urmașii marelui profesor August Treboniu Laurian locul și clădirea destinate adăpostirii Liceului și internatului «Matei Basarab», în mahalaua Lucaci - Mircea Vodă. Din septembrie 1885, Liceul «Matei Basarab» s-a mutat în clădirea formată inițial din 4 săli la parter și 4 săli la etaj (ce constituie azi partea centrală a construcției), extinsă apoi prin construirea a două aripi: una spre strada Labirint, alta spre strada Matei Basarab (fosta stradă a Incendiului; a preluat numele de Matei Basarab începând cu anul 1886)”.
Justificarea banilor cheltuiți
Există și documente care atestă tranzacția: „Pentru instalarea acestei școli s-a cumpărat în urmă de la d. Laurian casele cu tot locul lor, situate în strada Lucaci, pe prețul de 160.000 lei, având o suprafață de 5.660 m.p. Casa, construită pe acest loc de repausatul Laurian, putând deveni un local propriu pentru liceu prin adăugirea unei aripi, și făcându-se o hala de gimnastică, locuință de director și de portar, s-a cumpărat o casă în strada Labirint de la dna. Maria Laurian pe prețul de 1.500 lei, spre a mări fațada, și o casă cu locul lor în strada Incendiului (actuala str. Matei Basarab), de la dna. Sevastița Christescu, pe prețul de 20.000 lei, spre a se mări fundul locului”.
Comemorare la colegiu
Anul acesta, pe 8 decembrie, reprezentanții Bibliotecii Academiei Române (în frunte cu directorul Nicolae Noica) împreună cu cei ai Colegiului „Matei Basarab”, ai Academiei de Poliție și ai Jandarmeriei Române l-au comemorat pe August Treboniu Laurian, depunând la bustul acestuia (din apropierea Colegiului) coroane de flori.
142 de ani se vor împlini iarna aceasta, pe 25 februarie 2024, de la moartea istoricului Augustin Trifan, aka August Treboniu Laurian
„Filosofia trebuie zidită pe temeiul de neclintit al experienței, căci altminterea se deschide ușa și poarta la toate visurile și fanteziile”, August Treboniu Laurian
„La temelia sufletului Colegiului «Matei Basarab» stă, ca un străjer neadormit, ilustrul om de cultură August Treboniu Laurian”, Nicolae Noica, director al Bibliotecii Academiei Române