Tulburările memoriei şi ale concentrării sunt dificultăţi care intervin, de obicei, în procesul de evocare a anumitor amintiri. Chiar dacă aceste amintiri nu sunt foarte importante, în momentul în care persoana în cauză ar vrea să îşi amintească ceva recent sau îndepărtat, se simte neputincioasă, prinsă că într-un vid, ca un blocaj.
Mai exact, nu se poate fixa asupra unei anumite idei. Medicii specialişti spun că astfel de tulburări apar după un traumatism important care ar putea fi de natură fizică sau sufletească. Analizând din punct de vedere spiritual situaţia, asistăm, de fapt, la o atitudine de căutare a protecţiei, venită din partea inconştientului nostru.
De fapt, aceste tulburări ale memoriei apar, în general, atunci când traversăm perioade grele, încărcate. Suntem contrariaţi, surmenaţi de griji sau nelinişti, traversăm o fază depresivă, perioade dificile în care spiritul şi conştientul sunt solicitate la maxim şi din toate părţile. Aceste solicitări nesfârşite şi multiple fac ca gestiunea lumii exterioare să fie dificilă, chiar periculoasă pentru conştientul nostru.
În această situaţie, de mari controverse şi epuizare, conştientul riscă să explodeze. Atunci, scânteia divină diminuează numărul elementelor la care conştientul ar putea avea acces în acelaşi timp, evitând supraîncărcarea, saturarea care l-ar fi făcut să explodeze ca un sistem informatic.