Specialişti importanţi au analizat cu atenţie opera eminesciană şi au ajuns la o concluzie puţin bănuită, că Eminescu a emis idei care au premers teoria relativităţii a lui Einstein. În “Sărmanul Dionis”, Eminescu lansează concepţii în rezonanţă cu teoria revoluţionară de mai târziu a uriaşului Einstein. Ideile unor genii se întâlnesc uneori fără ca autorii lor să se cunoască. În toate clipele, Eminescu a arătat genialitate, dar şi iubire clocotitoare pentru Ţară. De aceea, Eminescu este simbol de Românie. Şi atunci când a pus în literatura lui licenţe, inovări, toate au avut la bază intenţia de a pune în valoare virtuţile neamului. Prezentarea Domnitorului Mircea ca un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port a fost imaginată pentru a ilustra prăpastia dintre aroganţa superputernicului Baiazid şi modestia demnă a domnitorului unei ţări incomparabil mai mică decât imperiul otoman de neoprit. În realitate, Mircea nu era bătrân, ci un bărbat în floarea vârstei, de 35 de ani, un bărbat majestuos, elegant, mândru şi sigur că slujeşte o cauză dreaptă. I se spunea Mircea cel Bătrân nu fiindcă era în vârstă, ci bătrân în sensul de Înţelept. Istorici mi-au spus că pe timpul domniei lui Mircea cel Mare prestanţa României în lume a fost cea mai considerabilă din totdeauna. Mircea avea o asemenea anvergură şi influenţă, încât s-a implicat şi în disputa pentru înscăunarea unuia dintre fii, după moartea sultanului.
Sunt lucruri mai puţin cunoscute de români despre soarta tragică a geniului românesc, Conu' Mihai. Am citit raportul medicilor care în urma autopsiei Poetului au concluzionat că nu existau urme de sifilis pe creier. Eminescu n-a avut sifilis, cu atât mai mult nu se impunea tratamentul cu mercur, aşa cum a fost tratat în sanatoriul Şuţu de pe strada Plantelor. Când Poetul a fost transferat la un sanatoriu în Germania, acolo renunţându-se la mercur, ba şi la medicamente, starea lui Eminescu s-a îmbunătăţit considerabil, a revenit acasă, iar mintea lui strălucitoare era atât de în formă, încât a tradus din limba sanscrită. Pe Eminescu nu l-au trădat Veronica, Creangă şi Caragiale. N-au suportat despărţirea de Conu' Mihai, Creangă, loialul prieten a murit la câteva luni de inimă rea, Veronica s-a sinucis, iar Caragiale, dezamăgit, a plecat definitiv în Germania.