Chiar şi miopia este o moştenire din familie, prin urmare bolile grave de ochi se moştenesc. Circulă multe legende despre organul vederii, unele greşite. Interviu cu profesor doctor Monica Pop, manager al Spitalulului de Urgenţe Oftalmologice
Florin Condurăţeanu – Doamnă profesor doctor Monica Pop, să contrazicem unele legende greşite despre ochi transmise prin telefonul fără fir!
Prof. Monica Pop – Înainte, trebuie să dăm nişte indicaţii stricte, care se cunosc mai puţin şi care trebuie să dea de gândit. În cea mai mare parte bolile grave de ochi se moştenesc. Înainte de a lua hotărârea de a avea un copil, o pereche de părinţi cu boli grave oftalmologice trebuie să ştie că le lasă moştenire urmaşilor. Au fost cazuri în care urmaşii născuţi şi ei nevăzători le-au reproşat părinţilor că i-au adus pe lume, când ştiau, cu mare probabilitate, că nici cei mici nu vor vedea, la fel ca părinţii. Chiar şi când doar unul dintre parteneri, într-un cuplu, e nevăzător, sunt şanse mari ca urmaşul să aibă şi el o boală gravă de ochi. Înainte de a hotărî conceperea unor urmaşi, cei din cuplul de nevăzători trebuie să se sfătuiască cu medicii. Chiar şi miopia, care nu este gravă, se moşteneşte din familie.
F.C. – Se moşteneşte şi presbiopia, vederea slăbită la citit ?
Prof. M.P. – Presbiopia nu mai este considerată o boală. După vârsta de 40 de ani se produc modificări, se relaxează muşchii, ţesuturile în ochi, se schimbă curbura şi toţi au nevoie de ochelari cu plus, de citit, de vedere de aproape. Este un curs firesc al lucrurilor. Cei care au fost miopi toată viaţa vor avea nevoie de dioptrii cu plus mai mici, se însumează algebric minusul de la lentilele de miopie cu plusul adus de prezbiopie, ca atare ochelarii de aproape vor fi mai slabi. Hipermetropia, astigmatismul se moştenesc.
F.C. – De ce susţineţi că sunt necesare controale oftalmologice încă de la naştere, iar apoi, la 3 ani, maximum 4 ani, toţi copiii, dar chiar toţi copiii trebuie supuşi câteva minute unui control oftalmologic pentru descoperirea unui viciu de refracţie ?
Prof. M.P. – Imediat după naştere un control oftalmologic descoperă cataracta congenitală, glaucomul şi se intervine devreme. Apoi, la 3 ani, copilul trebuie să meargă la control, medicul specialist punându-l să vadă semnele din tabelul de pe perete. Copilul poate nu vede bine cu un ochi, dar el se descurcă cu celălalt ochi, nu ştie să spună, şi ochiul cu vedere slabă se dezobişnuieşte să vadă. Până la 6 ani se mai poate face ceva, dar dacă nu există concluziile acestui control simplu, copilul va rămâne toată viaţa ambiop, nu va vedea cu un ochi, nu va putea urma anumite meserii, nu va avea voie să conducă maşina. Dacă medicul specialist depistează un ochi mai slab, se pun ochelari care acoperă ochiul bun, forţând astfel ochiul slab să lucreze. Se fac exerciţii de recuperare, copilul este îndemnat să pună puncte cu pixul în coţurile pătratelor unui caiet de matematică, e obligat să aleagă orezul bun de impurităţi, grâul de neghină.
F.C. – De ce se plâng unii că, lucrând mult la calculator, le-au obosit ochii ?
Prof. M.P. – Nu ştiu cum a apărut această teorie neadevărată. Ochii se simt bine dacă lucrează la capacitate maximă. Altceva se poate întâmpla, ochii au un număr de clipiri, 13-14 pe minut. Unii oameni concentraţi asupra computerului clipesc mai puţin şi ochii nu se umezesc destul. De aceea e bine ca, după un timp de activitate la computer, să se pună în ochi picături de ser fiziologic.
F.C. – E necesară o perioadă de acomodare cu ochelarii ?
Prof. M.P. –Nici vorbă. Dacă ochelarul e bine făcut, de cum este pus la ochi el trebuie să aducă o stare de confort, nu e nevoie de nicio perioadă de acomodare. Doar ochelarii progresivi cu dioptrii variabile pe axul lentilei au nevoie de 1-2 zile de acomodare. Dacă ochii sunt chinuiţi, lăcrimoşi, înroşiţi e semn că au nevoie de ochelari, cu dioptrii bine alese şi cu respectarea distanţei interpupilare.
Operaţiile de corectare a strabismului se fac după 18 ani şi apoi se poartă lentile. Şi folosirea laserului pentru reducerea miopiei se face tot după 18 ani şi nu la cei cu cornee subţire.