În prima zi a lunii februarie se face și acum un ritual, "Gurbanul viilor", al cărui scop este de a atrage belșugul. Elementele importante sunt corzile de vie, vinul obținut din strugurii de cu toamnă și focul. Iar pe masă pui: BUNDĂRETE.
Luna lui Făurar este schimbătoare din fire. Se zice că acum se întâlnesc iarna și primăvara, semn că în curând se poate începe munca pe câmp. Când se face cald, de începe pământul a se dezgheța, pregătindu-se de primăvară; când este frig de îngheață pietrele.
Așa a fost lăsat de când lumea, ca timpul în luna făurar să fie când de primăvară, când de iarnă sau, cum mai spun bătrânii, "ferecă și desferecă". "Câteodată, februarie își dă și el arama pe față; vrea să arate că și el este lună de iarnă. Atunci, țin-te pânză, să nu te rupi! Unde îmi întoarce cojoaca pe dos, și unde ne trimite câte un pui de viscol, de zloată, de te crezi la gerul Bobotezei, ori în mijlocul iernii!”, după vorba lui Petre Ispirescu.
În prima zi a lunii februarie se face și acum un ritual, "Gurbanul viilor", al cărui scop este de a atrage belșugul. Elementele importante sunt corzile de vie, vinul obținut din strugurii de cu toamnă și focul. Încă de dimineață, gospodarii se duc în vie, aleg cele mai viguroase corzi de viță și se încing cu ele pe piept sau la brâu. După ce dezgroapă sticla cu vin din cel bun, ascunsă în vie înainte de sfârșitul toamnei, merg cu toții spre o înălțime și acolo fac un foc ce trebuie să se vadă din depărtare. Până la lăsarea serii, petreceau cu mâncare și băutură, cântau și dansau.
Și tot în ziua asta se mănâncă... bundăretele. A cărui rețetă v-o dau și eu mintenaș!
Trebuință ai de:................