E întristător, singurii noştri campioni mondiali la box profesionist s-au mutat definitiv în Canada. Leonard Doroftei şi Lucian Bute au ales pământul canadian, unde s-au dus cu familie cu tot. Ei au făcut ca în pretenţiosul box profesionist să se vorbească despre România, au reuşit să poarte centurile preţioase de lideri mondiali. Şi totuşi n-au prins cheag acasă după ce au spus adio luptelor din ring. Doroftei s-a mutat mai recent cu familia în Canada, cu ochii scăldaţi în lacrimi, Leonard a declarat tot timpul că e un iubitor de România, că simte puternic sentimentul de patriotism. Dar, în timp ce a avut mână bună în ring, în finale de legendă câştigate pentru el şi pentru tricolor, Moşul, cum era alintat Doroftei, a avut mână ghinionistă în tot ce a întreprins după renunţarea la meciurile din ring. Competiţia pentru şefia Federaţiei Române de Box este o bătălie cu multe lovituri viclene sub centură, a conduce boxul românesc s-a dovedit mai curând o întrecere în eschive decât o ambiţie de a revigora această ramură unde am avut şi alte succese. Să nu uităm de Nicolae Linca, singurul român care a ieşit campion olimpic în ringul din Melbourne, unde a disputat finala cu oasele pumnului fracturate şi, totuşi, a cucerit medalia de aur. Apoi boxeri amatori români au mai ieşit campioni şi fraţii Simion, şi Obreja, şi Eustaţiu Mărgărit, şi Dobrescu, dar la profesionişti doar Doroftei şi Bute au primit centurile mondiale.
Doroftei a încercat şi în afacerea cu un restaurant, un local inaugurat în Ploieştiul natal, atât de iubit de el, căci acolo a copilărit, acolo a pornit în drumul spre titlul mondial. Dar a avut neşansa ca pub-ul lui să se afle într-o clădire cu probleme, revendicată, cu şubrezenie la cutremur, aşa că a pierdut amplasamentul după ce investise mulţi bani, unde ajunsese să servească şi la mese. Cum de nu am izbutit să le punem la punct celor doi mari campioni condiţii de a antrena în România, de a dărui din experienţa lor de lideri mondiali generaţiilor tinere de boxeri români?