Primăria Municipiului București, prin Teatrul Nottara, are plăcerea să vă anunțe premiera spectacolului Capcană mortală de Ira Levin (traducerea: Silvia Dumitrache), în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, o montare în premieră pe țară. Din distribuție fac parte: Șerban Gomoi, Isabela Neamțu / Laura Vasiliu, Rareș Andrici, Ada Navrot / Crenguța Hariton, Cristian Nicolaie / Alexandru Mike Gheorghiu. Scenografia este semnată de Ștefan Caragiu, iar muzica originală, de Alexandru Suciu. Premiera spectacolului va avea loc pe data de 17 octombrie, ora 20.30, la Sala Horia Lovinescu.
Pentru prima dată pusă în scenă în România, piesa Capcană mortală de Ira Levin are o istorie spectaculoasă. Scrisă în anul 1978, Capcană mortală deține recordul ca cea mai longevivă comedie-thriller de pe Broadway, un hit absolut care s-a bucurat de aproximativ 1800 de reprezentații în primii patru ani. De asemenea, a avut patru nominalizări la Tony Awards, printre care una pentru Cea mai bună piesă.
Un „thriller postmodern”, așa cum a fost numită, piesa Capcană mortală este o construcție excelentă, care se joacă inteligent cu ideea de teatru în teatru, care chestionează limitele teatrului și ale suspansului, într-un joc nebun de-a thriller-ul și comedia, unde spectatorul intră într-un carusel de emoții, în care surprizele și răsturnările de situație nu se sfârșesc până în ultimul moment.
Sidney, un dramaturg de succes, aflat într-o cumplită pană de inspirație, ce durează deja de ceva vreme, primește prin poștă un manuscris cu o piesă excelentă, scrisă de unul dintre studenții lui de la seminar. Mintea lui, obișnuită să construiască scenarii complicate, cu crime gândite ca în cele mai rafinate povești polițiste, va pune și acum la cale un plan… Nimeni nu cunoaște piesa scrisă de studentul lui, nu există alte copii, iar tânărul Clifford vine la el acasă, pentru a primi sfaturile maestrului. Spre disperarea soției sale, Myra, Sidney pune la cale un plan diabolic, pentru a reveni în lumina reflectoarelor. Ce se întâmplă însă la casa lor izolată, vizitată doar din când în când de misterioasa Helga Ten Dorp, medium cu puteri supranaturale, și de ciudatul avocat Porter e însă un scenariu care întrece orice imaginație și din el nu lipsesc nici crima, nici pasiunea, nici situațiile limită, nici umorul…
Ira Levin (1929-2007) s-a născut la New York și a crescut în Manhattan și Bronx. A studiat la Horace Mann School, New York University și Drake University în Des Moines, Iowa, apoi a început să scrie scenarii pentru radio și televiziune. La 22 de ani a scris prima carte. Sărutul dinaintea morții, romanul său de debut, construit în jurul unei crime, i-a adus imediat Premiul Edgar Allan Poe și a intrat repede în patrimoniul clasic al literaturii polițiste. N-a trecut mult și tânărul scriitor a venit și cu prima piesă de teatru, No Time for Sergeants, pe care Mac Hyman a adaptat-o și a transformat-o într-un succes. Ambele ecranizate, aceste două texte au fost începutul unei cariere remarcabile de romancier și de dramaturg.
Romanul Copilul lui Rosemary (1967), considerat imediat o capodoperă, l-a făcut pe Truman Capote să-l asemene pe Ira Levin cu Henry James. Cărțile lui s-au vândut în zeci de milioane de exemplare, bucurându-se de o reală popularitate în America și fiind, aproape toate, adaptate pentru producții hollywoodiene.
„Capcană mortală e o poveste inedită, o poveste cu foarte multe răsturnări de situație și cred că suspansul e foarte atrăgător pe scenă. E o poveste simpatică, jucată bine, cu umor, cu tușe de ironie la adresa thrillerelor. Un spectacol de entertainment de calitate… Ce m-a atras pe mine foarte tare la piesă este elementul de teatralitate, de teatru în teatru, faptul că personajele din spectacol sunt și personajele din piesa care stă la baza întregii intrigi. Lumea vrea să vină la teatru și ca să se destindă, și ca să se amuze, și ca să uite de problemele de acasă. Și, sincer, în acest moment nu aș fi găsit oportun un text care să ne scoată în evidență angoasele… Și atunci, cred că această piesă, Capcană mortală, te poate binedispune, în sensul cel mai frumos al cuvântului.” Alexandru Mâzgăreanu, regizor