Nu cunoaștem motivele-mai degrabă pretextele-invocate, contează, în primul rând, faptul că, în acest fel, una dintre personalitățile emblematice ale teatrului de revistă și ale scenei românești se vede pur și simplu dat afară dintr-un locaș căruia i-a fost și îi este devotat de mai bine de o jumătate de veac, în istoria căruia anii în care i-a fost director au înscris pagini memorabile.
Știm cu toții că, de mai mult de un deceniu, Alexandru Arșinel s-a confruntat cu grave probleme de sănătate, ceea ce l-a și determinat să se retragă din funcția de director al teatrului. Știm ,însă, mai ales că atunci când, mulțumită Domnului, a putut să o facă, Alexandru Arșinel a urcat pe scenă și ne-a încântat cu harul său inegalabil. Ceea ce îi dorim din tot sufletul să facă și mai departe spre bucuria și spre liniștea noastră. Bucurie și liniște de care avem atât de mare nevoie în această cumplită confruntare cu pandemia și cu pandemo-isteria. De unde și până unde, însă, decizia asta arbitrară și modul mitocănesc în care ea a fost pusă în act de către pseudo-primarul Nicușor Dan în baza unor obscure combinații birocratic-politicianiste? Iar, dacă au existat și motive îndreptățite, mă întreb cât l-ar fi costat pe pseudo-politicianul Nicușor Dan să îi invite pe domnul Alexandru Arșinel în biroul pe care, și așa, îl ocupă atât de păgubitor în Primăria Capitalei, să îl întrebe de sănătate și, eventual, să se sfătuiască dacă este cazul să fie luată o asemenea măsură?
Firește că așa era mai bine și mai civilizat, dar nu și din partea lui Nicușor Dan, acest mai mult decât penibil personaj care și-a permis să terfelească generoasa tradiție Bradului de Crăciun, proptind în centrul Bucureștiului o magaoaie care numai frumos și bucurie nu ne oferea. Acesta fiind orizontul cultural și scara de valori ale personajului atunci chiar că nu mai văd de unde și cum să mai avem alt fel de așteptări de la el. Mai ales dacă ne aducem aminte cu cât patos înveninat clamează, tot el, despre dezastruoasa moștenire pe care (chipurile!) i-a lăsat-o predecesoarea sa, Gabriela Firea, și de care se luptă din răsputeri să scape. Iar dacă ne mai amintim și că, în mandatul Gabrielei Firea, lui Alexandru Arșinel i-a fost acordat titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului București, atunci s-ar foarte putea ca de aici să vină frustrarea, complexul de inferioritate, precum și înverșunarea pseudo-primarului Nicușor Dan împotriva unei personalități de anvergura și de prestigiul lui Alexandru Arșinel.
La urma-urmelor, Nicușor Dan nu este decât un personaj de duzină, creat în laboratoare specializate și tras pe sfori de către anumite mâini măiestre. Drept pentru care putem să vorbim, fără teama că greșim, despre frustrarea fără leac a unor asemenea personaje cocoțate vremelnic în căruța cu paiațe a politicianiștilor atunci când viața îi pune față în față cu adevărații maeștrii ai scenei, ai ecranului și ai mediului public. Decizia luată de către Nicușor Dan, pseudo-primarul general al Capitalei, împotriva marelui actor Alexandru Arșinel fiind, prin ea însăși, dovada acestei frustrări răzbunată printr-un abuziv act administrativ!