Multe stupidităţi a născut comunismul, sub influenţa Kremlinului şi uniformizarea Kominternului. A fost radiat Moş Crăciun şi înlocuit cu o făcătură forţată, cu moş gerilă. Obsedaţi să dărâme religia, demolare care, din păcate, se încearcă şi acum, politrucii lăsau barba, lăsau pletele, lăsau mantia, dar anulau numele de Moş Crăciun, îi confiscau şi crucea, ca nu cumva să simtă fiorul creştin popoarele ocupate de tancurile sovietice. Pe ascuns însă, oamenii tot Moş Crăciun îl numeau, alături de copii, pe Moşul Creştin, aducător de daruri în Sfânta Noapte de Crăciun. Dar la şcoală, la radio era interzis numele străvechi de Moş Crăciun, să nu mai creadă oamenii în nimic sfânt, să îi bulverseze doar doctrina comunistă şi Internaţionala. Tânjeau familiile de români după visarea venirii lui Moş Crăciun, primit cu colinde româneşti şi cu poezioare recitate de copiii purtaţi pe aripile unei frumoase credinţe în trimisul Dumnezeirii.
Adrian Păunescu a prins într-o poezie de inimă acest dor de Moş Crăciun, înlocuit cu jalnica sosie moş gerilă:
„Poartă desagă nu poartă cruce,/Simte și gerul pe la urechi,/Dar moș gerilă îl va aduce, Pe Moș Crăciun în os străvechi (…)/ Cade din ceruri ultima filă,/Fiii românilor colinde spun,/Ce doriți voi să vă dea moș gerilă?/Să ni-l aducă pe Moș Crăciun!”.
În mintea întunecată a ştabilor comunişti se afla şi interzicerea colindelor, splendidele glasuri de copii urând românilor după datina străbună, ţinând treaz spiritul românesc. Şi să ne amintim, tot sub semnătura lui Adrian Păunescu, „Colindul gutuii de la geam”! „Mama mea n-avea nici globuri,/Nici beteală şi nici stea,/Sărbătorile de iarnă/Cu gutui le-mpodobea. Parcă are-n ea ceasornic/Și al mamei plânset sfânt/Luminează şi se stinge/O gutuie pe pământ./Luxul mamei cel mai mare/Când copii ne mai simţeam/Era pâinea de pe masă/Și gutuia de la geam”!