„Ciao!”, „Ciao!” răsună vesel, de mai bine de o mie de ani, pe străzile orașelor italiene și, de ani buni, inclusiv pe ulițele satelor românești, unde politețurile neaoșe - „Bună ziua!” ori „Salut!” - au fost înghițite de vocabularul globalizaților plecați (și reveniți acasă cu prilejul marilor sărbători) să-și facă un rost nou în Peninsula Italică. Oamenii folosesc această formulă când dau nas în nas cu prietenii, dar și când încheie o convorbire telefonică sau un mesaj pe e-mail. „Ciao”, considerat mai șic, mai exotic, mai nu știu cum, i-a luat locul lui „Bună” fără ca marea majoritate a utilizatorilor să știe ce înseamnă de fapt acest cuvânt. De unde provine, așadar, această expresie și cum s-ar traduce ea?
De la „Schiavo!” la „Ciao!”
Deși pare, poate, surprinzător, „Ciao” are legătură directă cu traficul de carne vie din perioada Evului Mediu. Da, ați citit bine. Sclavia era atât de răspândită în bazinul mediteraneean în urmă cu un mileniu, iar cetățenii liberi atât de familiarizați cu această stare de fapt, încât peninsularii se salutau ori de câte ori se întâlneau pe străzile Florenței, Padovei, Romei sau pe canalele Veneției cu expresia „Schiavo!”, „Schiavo!” care într-un vechi dialect venețian se traducea „Sunt sclavul tău!”. Derivat în „Ciao!”, formula de politețe ar trebui înțeleasă nu ca un simplu „Bună, ce mai faci?”, ci mai degrabă ca un mult mai intim „Sunt total la dispoziția ta!” / „Sunt robul tău!” / „Îți îndeplinesc orice dorință”. O nuanță total diferită, nu?
Comerțul cu sclavi a îmbogățit orașele-state
De altfel, trebuie menționat că strămoșii italienilor de astăzi foloseau cu naturalețe o expresie provenită dintr-o activitate mai mult decât condamnabilă în zilele noastre dintr-un motiv extrem de bine întemeiat. Comerțul cu sclavi, vânzarea oamenilor constituiau preocupări comerciale de căpătâi în acele vremuri în „Cizmă”. De fapt, orașele-state italiene au înflorit economic (și) grație acestor activități deloc onorabile. Roma, de pildă, era un centru-cheie al acestui tip de comerț, prea puțin contestat în epocă. S-au descoperit documente care atestă totuși faptul că, în 776, papa Adrian I a sancționat comercializarea ființelor umane ca pe niște vite, condamnând vânzarea femeilor și a copiilor „crudei rase a sarazinilor”. Urmașii romanilor întrețineau relații de negoț cu Orientul, vindeau și schimbau orice, inclusiv oameni, ajungând în doar câteva secole să locuiască nu în simple urbe întărite cu ziduri de cetate, ci în mândre orașe-republică, care tratau de la egal la egal cu regate vechi și puternice.
Istorii venețiene
Veneția, laguna unde a și apărut expresia „schiavo” / „ciao”, s-a implicat în negoțul de carne vie încă din a doua jumătate a secolului al VIII-lea, nu la mult timp după întemeierea așezării. „A trecut ceva vreme până ce venețienii au început să se îmbogățească. Dar inevitabilul s-a produs, după cum o dovedesc tratatele redactate un secol mai târziu, prin care negustorii Veneției conveneau să se supună constrângerilor impuse comerțului cu sclavi, inclusiv unui punct care reglementa înapoierea persoanelor care fuseseră aduse prin metode ilegale în oraș pentru a fi vândute altor urbe din Italia. Aceste negocieri au fost o reacție la succesul din ce în ce mai mare al Veneției, o încercare a celor care se simțeau amenințați de opulența ei de a tempera cumva avântul republicii plutitoare”, aprecia reputatul istoric Peter Frankopan într-un studiu fascinant - „Drumurile Mătăsii” (Editura Trei, 2019).
Țara Românească a desființat robia țiganilor în 1856, în timpul domniei lui Barbu Știrbei.
Veneția, laguna unde a și apărut expresia „Schiavo” / „Ciao!”, s-a implicat în negoțul de carne vie încă din a doua jumătate a secolului al VIII-lea, nu la mult timp după întemeierea așezării.
776 a fost anul în care papa Adrian I a sancționat comercializarea ființelor umane ca pe niște vite, condamnând vânzarea femeilor și a copiilor „crudei rase a sarazinilor”.
Într-un vechi dialect venețian, adresarea „Schiavo!”, „Schiavo!” avea sensul de „Sunt sclavul tău!” / „Sunt la dispoziția ta!”
Surse foto: swagatikatravelblog.wordpress.com, wikipedia.org