Iubirea se modifică de-a lungul timpului, lăsând în urmă jocurile de atracție și fluturii din stomac, devenind mai sinceră și oferind un sentiment mai profunde de împlinire sufletească, spun psihosociologul Christèle Albaret, potrivit longevitymagazine.com.
Cum se tranformă iubirea
Vârsta de 50 de ani poate provoca multor oameni o criză de identitate, cu întrebări existențiale. Însă această criză nu este un obstacol, ese o oportunitate.
„Ajungem într-un punct în care nu mai avem timp să trișăm. Nu mai vrem să jucăm roluri. Vrem să fim văzuți așa cum suntem. La această vârstă, miza nu mai este să seduci, ci să fii aliniat cu tine însuți”, spune specialistul.
Dacă în tinerețe vrem să arătăm cât de buni, interesanți, atractivi suntem, la 50 de ani scade această perisune.
„Nu mai suntem în cultura performanței relaționale”, explică Albaret.
Apare astfel dorința de a construi o relație în care să fim noi înșine.
„Când ești aliniat cu tine, atragi oameni care rezonează cu această autenticitate”, spune psihologul.
Cum găsim dragostea la 50 de ani
Persoanele care au trecut prin divorț, urmată de o periodă de singurătate, ideea de a iubi pare imposibilă. Însă specialista spune că dragostea la 50 de ani este reală, mai profundă, mai conștientă și mai liberă.
„Trebuie să învățăm să ne seducem pe noi înșine mai întâi”, spune ea. Să ne acceptăm imperfecțiunile, să ne onorăm viața și să ne oferim permisiunea de a iubi din nou – fără rușine, fără teamă, fără așteptări nerealiste.
Înțelegem că iubirea vine din interior, dintr-o relație bună cu noi înșine și din împărtășirea sentimentelor autentice.