C.D. Rosenthal. Un artist în vremea revoluției - din 24 septembrie, la Muzeul Național de Artă al României (MNAR)
Aceasta este cea mai importantă expoziție a toamnei, marca Muzeul Național de Artă al României, Secția de Artă Românească Modernă. Organizată de MNAR, expoziția este curatoriată de Monica Enache și va avea loc în perioada 24 septembrie 2020 - 20 februarie 2021 la MNAR, în Sălile Kretzulescu.
Expoziția este organizată cu sprijinul financiar primit de la Asociația Prietenii Muzeului Național de Artă al României și cu aportul a peste 15 instituții, muzee și colecții din țară și din străinătate.
La împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851), cel care ne-a dăruit operele emblematice România Revoluționară și România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății, MNAR îi dedică artistului o expoziție monografică însoțită de un catalog ce reunește toate lucrările sale pe care le-am putut identifica în țară și în străinătate, unele necunoscute până astăzi.
Catalogul conține și toate scrisorile cunoscute până acum adresate de C.D. Rosenthal lui C.A. Rosetti, păstrate în arhive din România – la Biblioteca Academiei Române și Biblioteca Națională. Multe dintre acestea au fost descifrate și traduse în premieră cu această ocazie. Publicarea integrală a acestor scrisori dezvăluie o lume și un stil de viață aproape pierdute pentru omul secolului XXI.
„De la ‘48 am învățat ceea ce ar fi trebuit să învățăm cu mult înainte, vai, anume de a începe reforma cu noi înșine, înainte de a ne amesteca în treburile altora”, îi scria C.D. Rosenthal prietenului său C.A. Rosetti, pe 30 ianuarie 1851.
© MNAR
„ În 2020, Echipa MNAR organizează nu doar o expoziție monografică de excepție, ci invită la reflecție, este un bun prilej de a privi retrospectiv la drumul parcurs de societatea noastră pentru a vedea cum a evoluat destinul european al României”, a mărturisit managerul interimar, Cristina Verona Tobi, la vernisajul expoziției.
„În urmă cu 200 de ani, în Europa aveau loc mişcări naţionale, revoluţii menite să aducă modernizare. Şi pe teritoriul României de azi, în Ţările Române, nevoia de modernizare şi de afirmare a conştiinţei naţionale erau puternic resimţite.
Revoluţia română de la 1848 a marcat un moment important în evoluţia destinului unui popor şi a unor teritorii care aveau să se unească. În jurul acestui deziderat, al afirmării naţiunii române, s-au aflat personalităţi marcante ale istoriei precum: Alexandru Ioan Cuza, Gheorghe Sion, Alecu Russo, Lascăr Rosetti, Petrache Cazimir, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Moruzi, Nicolae Catargiu, Vasile Canta și Maria Rosetti, Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu, Ștefan Golescu, Gheorghe Magheru, C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu și Ion C. Brătianu.
Constantin Daniel Rosenthal, născut în 1820 la Pesta, a fost una din figurile excepţionale ale acelor timpuri. A studiat la Academia de arte frumoase din Viena, iar în 1840 a venit în Principate unde a cunoscut mediul revoluţionarilor români din Ţara Românească. Mediile reformatoare de la acea vreme propuneau unirea principatelor, adoptarea unei constituții liberale și o serie de libertăți individuale cu scopul de modernizare. În iunie 1848, are loc revoluţia la Bucureşti. Este citită constituţia revoluţionarilor pe Câmpia Filaretului, imagine plastică sugestivă pe care Rosenthal o transpune în lucrarea iconica România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii”, a spus Cristina Verona Tobi.
Hans Mattis-Teutsch. Sub semnul avangardei
Expoziție tematică la Palatul Suțu: Hans Mattis-Teutsch. Sub semnul avangardei, la Muzeul de Artă Brașov
„Expoziția Hans Mattis-Teutsch. Sub semnul avangardei reunește 34 de lucrări de artă plastică din colecția Muzeului de Artă Brașov semnate Hans Mattis-Teutsch (10 linogravuri, 9 acuarele, 4 pasteluri, 8 lucrări de statuarie mică și 3 picturi de șevalet). Personalitate polivalentă (pictor, grafician, sculptor, teoretician al artei și poet), Hans Mattis-Teutsch este un artist complex, reprezentativ pentru avangarda artistică a Europei Centrale”, spune Dr. Radu Popica, curator al expoziției.
„Elaborarea treptată a unui limbaj plastic original, avangardist, este evidențiată prin intermediul linogravurilor, acuarelelor și pastelurilor expuse, veritabil laborator al creației în care artistul experimentează noile modalități de expresie. Lucrările incluse în cadrul expoziției permit urmărirea traseului stilistic parcurs de Mattis-Teutsch: de la peisaje postimpresioniste, cu accente simboliste, evoluând apoi sub influența Der Blaue Reiter spre expresionism abstract (ciclul Florilor Sufleteşti), dar și apropierea ulterioară de constructivism, evidențiată de nudurile stilizate de la începutul anilor ’30.
Hans Mattis-Teutsch a fost prezent în viața artistică a Bucureștiului interbelic prin expoziții personale sau participări la expoziții colective din 1920 până în 1932. În 1924 s-a numărat printre artiștii care au expus în cadrul Primei expoziții internaționale a Contimporanului. În cadrul secțiunii destinate artiștilor din România, Mattis-Teutsch, alături de M.H. Maxy și Marcel Iancu, a fost unul dintre principalii expozanți. În anii 1924-1930 reproduceri după lucrările lui Mattis-Teutsch au fost publicate în mod constant de revistele de avangardă: Contimporanul, Integral, Punct și Alge. În anul 1925, Mattis-Teutsch figurează, alături de Benjamin Fondaine, ca membru al redacției revistei Integral de la Paris.
Hans Mattis-Teutsch și-a început studiile de artă la Brașov, urmând Şcoala Profesională de Stat pentru Industria Lemnului şi a Pietrei din Braşov, secţia sculptură în lemn, și frecventând atelierele pictorilor braşoveni Friedrich Miess şi Arthur Coulin. Apoi a urmat timp de un an cursurile Şcolii Naţionale Regale de Arte şi Meserii din Budapesta, continuându-și studiile de sculptură la Academia Regală de Arte Frumoase din München (1902-1905). În anii 1905-1908 s-a aflat Paris, unde a urmat studii libere de artă, apoi s-a oprit pentru o perioadă la Berlin, studiind sculptura egipteană, antică şi neoclasică.
Din 1908 a revenit la Braşov. În următorii ani a creat şi a expus la Braşov, călătorind însă frecvent la Viena şi Budapesta. A expus la Saloanele Naţionale de la Budapesta (1916-1918), iar în 1917 a deschis prima expoziţie personală la galeria Ma din Budapesta. După război a colaborat cu grupurile Abstrakte Gruppe der Sturm (Berlin) şi A bis Z Gruppe (Köln) și a expus la galeria Der Sturm (1921-1925). În ţară a expus la Cluj şi Bucureşti, în anul 1924 participând la Expoziţia Internaţională de Artă a revistei Contimporanul. În 1928 a participat la Expoziţia Abstractă Internaţională de la Berlin. În 1931 a publicat Ideologia Artei, lucrare teoretică în care şi-a expus concepţia despre artă. Începând din 1933, până în 1944, s-a retras din viaţa publică pe fondul unor probleme familiale și a ascensiunii extremismului.
După război a îndeplinit un rol important în relansarea vieții artistice a Brașovului prin înfiinţarea unui sindicat al artiştilor și a unei academii libere de pictură. Din 1945 a participat la expoziţiile colective organizate la Braşov, dar între anii 1950 și 1953 a fost exclus din viaţa expoziţională, ca urmare a refuzului de a se conforma dogmelor realismului socialist. După 1955 a revenit în viaţa expoziţională, ocupând pentru un timp funcţia de preşedinte al U.A.P. ‒ filiala Braşov”, povestește Dr. Radu Popica.
Organizator: Muzeul Municipiului București
Curator: Radu Popica
Durată: 2 octombrie - 1 noiembrie 2020
Darie Dup - Lorem ipsum
Darie Dup - Lorem ipsum, la Muzeul de Artă Craiova, Palatul Jean Mihail
18.09.2020 – 01.11.2020
Curator: Horea Avram
Muzeul de Artă Craiova invită publicul iubitor de artă, în perioada 18 septembrie - 1 noiembrie 2020, la expoziția Lorem ipsum, aparținând artistului Darie Dup și curatoriată de Horea Avram.
Lorem ipsum este textul standard utilizat pentru a simula porțiunile de text în procesul de elaborare a designului unei tipărituri sau a unui site web. Deși în aparență, pare a fi lipsit de sens, este, de fapt, o versiune trunchiată pentru dolorem ipsum, adică durerea în sine.
Expoziția lui Darie Dup pleacă de la această sintagmă însă, în acest caz, genericul Lorem ipsum reflectă nu atât neutralitatea, cât mai degrabă versatilitatea și diversitatea discursului, a „designului” expozițional (mai exact, a conceperii, nu neapărat a amenajării ei). Este concepută ca un parcurs fragmentar ce adună laolaltă preocupările importante ale artistului din ultimii ani, surprinzătoare prin varietatea, semnificația și gesticulația lor, dar care poartă o notă personală puternică, bine conturată, a artistului matur, dar mereu pus pe căutări de idei şi înnoiri de limbaj.
Regăsim în această expoziție sculptură, obiect, pictură, print digital, instalație sonoră, într-o asortare de teme și abordări unde recursul la mesajul cu încărcătură etică se suprapune peste preocuparea aparent pur estetică pentru culoare și texturi. Demersul său se revendică, deci, de la un soi de idealism pragmatic, se poate spune, dar care nu impune principii, care nu transmite povești, ci care indică prezențe și umple goluri, propune scheme și soluții de rezolvare formală, nu mult diferit față de textul-substitut latinesc. Plus, desigur, miza conceptuală – inteligentă, profundă, actuală – cu racord direct la realitatea imediată, înțeleasă, dacă e să reluăm sintagma din titlu, nu atât ca durere ci ca un posibil adevăr în sine, nu ca (do)lorem, ci ca verum ipsum.
Cu o activitate prodigioasă, întinsă pe mai mult de trei decenii, în ultimii ani, prezența sa în spațiul expozițional s-a făcut remarcată printr-o expresie nouă, preponderent non-figurativă punctată de cele patru faze ale ciclului intitulat AXIX MUNDI (2014-2016). Darie Dup face parte din grupul 8 Art+, ce reuneşte profesori ai Universităţii de Arte din Bucureşti, expunând împreună din anul 2005 și a devenit membru al Royal British Society of Sculpture, din 2016. Numeroase premii i-au punctat cariera, printre care: Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2014) și Premiul pentru sculptură al UAP (2014, 2016). Lucrările sale se regăsesc în colecţia Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti, în cele ale Muzeelor de Artă din Bacău şi Galaţi, dar şi în colecţii particulare din Olanda, Germania, Belgia, Italia, Franţa, SUA. Activitatea artistică este dublată de cea pedagogică, Darie Dup fiind profesor la Catedra de Sculptură, în cadrul UNARTE București.
Cecilia Cuțescu Storck și Ligia Macovei, o relație inedită
Cecilia Cuțescu Storck și Ligia Macovei, o relație inedită: maestru-discipol, la Muzeul Municipiului București
Pe 17 septembrie se deschide expoziția-medalion Cecilia Cuțescu Storck și Ligia Macovei, o relație inedită, în cadrul muzeului care adăpostește Colecția de Artă Ligia și Pompiliu Macovei (Str. 11 lunie, nr. 36-38). Aceasta va putea fi vizitată în perioada 17 septembrie 2020 – ianuarie 2021.
Ligia Macovei a studiat la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, la secţia de artă decorativă, avându-i ca profesori pe Jean Al. Steriadi, Cecilia Cuţescu Storck, Cornel Medrea şi pe arhitectul Horia Teodoru. Iniţial s-a înscris la clasa de desen a lui Jean Al. Steriadi, iar în 1935, când alege să se specializeze în artă decorativă, frecventează pentru scurt timp clasa lui Costin Petrescu, a cărui metodă de predare nu o agreează, mutându-se în final la clasa Ceciliei Cuţescu Storck. Printre colegii de studii i-au fost apropiaţi Wanda Sachelarie-Vladimirescu, Mariana Petraşcu (fiica pictorului Gheorghe Petraşcu), Nuni Dona (nepoata scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea), Natalia Dumitrescu (pictoriţă stabilită în Franţa după cel de-al Doilea Război Mondial, unde a activat în cadrul saloanelor Paris des Réalités Nouvelles, o mişcare influenţată de pictorii Alberto Magnelli şi Vassily Kandinsky), Eugen Drăguţescu, Alexandru Istrati, Valentina Bardu, Lucia Cosmescu și Trixy Checais (care studia baletul cu Floria Capsali).
Expoziția-medalion de la Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei aduce în atenția publicului relația specială dintre cele două artiste. La clasa Ceciliei Cuțescu Storck se studiau artele decorative, adică pictura murală, designul publicitar și ilustrația de carte. Pornind de la aceste studii, Ligia Macovei a reușit să se remarce în arta românească ca o importantă personalitate a lumii plastice, fiind considerată cea mai talentată ilustratoare a creației eminesciene.
În anul 1916, Cecilia Cuțescu Storck devenea prima profesoară la catedra de arte decorative de la Universitatea de Arte Frumoase din București, fiind și prima femeie profesor care a fost angajată la o academie de artă de stat din Europa. În această perioadă preia și execută și o serie de picturi murale, de mari dimensiuni, ca de exemplu: Agricultura, Industria, Comerțul (1916) în holul Băncii Marmorosch – clădire proiectată de arhitectul Petre Alexandrescu, Istoria Negoțului Românesc din Aula Academiei de Studii Economice (1933) sau plafonul Sălii Tronului din Palatul Regal – Apologia artelor românești (1935).
Alături de alte două mari artiste ale perioadei, Olga Greceanu și Nina Arbore, Cecilia Cuțescu Storck înființează Asociația femeilor pictore și sculptore din România, formând așa numitul Grup al celor trei doamne. În anul 1937 a fost aleasă președintă a Sindicatelor Artelor Frumoase din România.
George Oprescu, reputatul istoric de artă român, constata importanța pe care femeile pictor o vor avea în arta autohtonă, începând, mai ales, cu anul 1930. Pictorițele și sculptorițele din epoca interbelică au fost foarte legate de fenomenul plasticii moderne occidentale și au devenit modele pentru multe tinere, la formarea cărora au avut o importantă contribuție. Legătura stabilită între Cecilia Cuțescu Storck (profesor-formator) și Ligia Macovei este un exemplu.
Stilistic, între cele două artiste nu există multe asemănări, dar există o preocupare care le leagă definitoriu: predilecția majoră pentru o abordare analitică a universului feminin.
Lucrările expuse intră într-un dialog unic, fiecare simbolizînd, printr-un anumit personaj, un tip specific de percepție a realității, o ipostază, o reacție în fața unor încercări ale vieții. La Cecilia Cuțescu Storck, femeia este un subiect artistic predilect, este simbolul absolut al vieții, fiind adeseori asociată cu o floare. Atenția pictoriței se îndreaptă și spre seducătoarea absolută, triumfătoare, dar și înfrântă de o iubire imposibilă, divină, așa cum este cazul personajului biblic, Salomeea. Pe de altă parte, Ligia Macovei oscilează între tipologii foarte complexe, mult mai concrete, reproduse uneori în manieră expresionistă: femeia care trăiește tragedia războiului, acesta putând să fie chiar ea, poate o simplă adolescentă delicată sau o îmblânzitoare de lei. Pictorița își îndreaptă atenția și asupra femeii care poate deveni victimă a iubirii, ca în cazul eroinei din Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado. Alteori, artista portretizează o adolescentă privind încrezătoare, sau este atrasă de personaje care trăiesc fără prejudecăți, luptând pentru propria lor supraviețuire. Registrul de reprezentare este foarte complex la Ligia Macovei. Artista nu ocolește nici reprezentarea femeii-muză, femeii-zeiță, cum este crăiasa codrului din poemele eminesciene sau femeia luptătoare care conduce mulțimile, precum în ilustrația creată pentru Împărat și proletar.
Muzeul Municipiului București administrează casele memoriale în care au trăit cele două artiste: Ligia Macovei și Cecilia Cuțescu Storck, expoziția din cadrul Colecției de artă Ligia și Pompiliu Macovei fiind de fapt un omagiu adus celor două personalități artistice. Astfel, Secția Artă continuă activitățile de promovare a caselor atelier de artist, desfășurate pe parcursul anilor 2018-2020, prin expoziții-semnal precum Opera inaccesibilă – Acuarela lui Theodor Aman, Magia liniei. Ligia Macovei și lirica eminesciană, Cecilia Cuțescu Storck – Grafică de călătorie, Vitagen Nama-Aman negativ sau Carol Popp de Szathmári, desenator și acuarelist. (Dr. Elena Olariu, Director adjunct Artă, Restaurare, Conservare)