A fost un adevărat monument al longevității... hrănindu-se cu legume și dragavei, cu brânză și lapte și carne din an în Paște (ori nici chiar atât). În vremea revoluţiei din 1848 era flăcău în toată firea, avea douăzeci de ani. 49 de ani la 1877. 86 la izbucnirea primului război mondial. Şi 135 de ani la intrarea Ştiinţei Craiova în categoria A. Olteanul verde ca bradul (era cât pe ce să spun/scriu verde ca prazul) ar fi murit în 1966, la vârsta de 138 de ani. Călare pe două veacuri, se pare că a fost unul dintre cei mai longevivi români (despre care să se fi auzit până la noi).
De la el ne-au rămas legende de tot felul, care trec din gură-n gură și din generație în generație, în comuna mehedințeană Firizu, dar și o rețetă care e folosită de localnici pentru a alunga durerile de oase și de încheieturi. Oamenii sunt astfel mai sprinteni, mai puțin încrâncenați de durere și, zice-se, de aceea au și ei șansa de a trăi mai mult. Poate nu chiar atât de mult precum consăteanul lor, Ilie Stamate, zis Mandău, cel mai vârstnic bărbat din România tuturor timpurilor (ori măcar unul dintre cei mai bătrâni, că din când în când mai apar vești și povești despre câte unul, prin câte un capăt de țară).
Leacul de care vă spuneam e de pregătit acum, în acest sezon, căci planta minune din care se face e liliacul mov, inflorescent în aprilie-mai. Unii spun că leacul ar fi în putere dacă-l faci cu liliac mehedințean, din vreunul dintre locurile binecuvântate de Sfântul Nicodim de la Tismana, care a trecut pe-acolo ca să înalțe mănăstiri. Făcu una la Vodița și alta la Coșuștea-Crivelnic și trecu cu pasul și pe la Ponoare, unde-i celebra pădure de liliac monument al naturii (dar din aceea nu ai voie să rupi vreun rap, așa că pigulește doar cu grijă suta de grame de flori proaspete de care ai nevoie).
Cum se pregătește alifia lui Ilie Stamate zis Măndău?
....................
Citește mai departe pe Antena Satelor și află rețeta secretă a LONGEVITĂȚII