Interviu cu profesor doctor Nicolae Iordache, şef secţie chirurgie la Spitalul “Sf.Ioan”
Modernizarea medicinei a adus în sălile de chirurgie tot mai des aşa numita intervenţie minim invazivă. În locul inciziei mari, deschiderii câmpului operator cu bisturiul, se fac câteva incizii mici, prin care se introduce o cameră video şi se operează cu instrumente delicate, cu coadă lungă.
Florin Condurăţeanu.- Frumoasă este metafora găsită de medicină pentru chirurgia minim invazivă, laparoscopică: a denumit această chirurgie modernă “chirurgie prin gaura cheii”. De ce?
Prof Nicolae Iordache.- Nu se mai face o tăietură mare cu bisturiul pe abdomen, se practică 2-3 incizii mici cât butoniera pentru nasturii unei cămăşi. Prin aceste mici tăieturi se introduce un trocar, un tub cu o cameră video, care aduce pe ecranul computerului tabloul interior al zonei abdominale. Chirurgul vede organele şi din lateral şi din spatele lor, nu numai o vedere din faţă ca în operaţiile clasice cu incizie mare. În laparoscopie prin alte tuburi se introduc instrumentele chirurgicale specifice, instrumente de tăiere electrică, pense şi alte instrumente delicate, subţiri. După vizualizare printr-un tub se introduce şi un gaz pentru a crea spaţiul de intervenţie. În situaţia normală în abdomen este un spaţiu virtual, organele sunt lipite unele de altele, iar introducând gazul în abdomen se realizează un spaţiu real. O altă metaforă în chirurgie suna aşa: chirurgul are ochi în vârful degetelor, după tăietura cu bisturiul el poate pipăi organele, palpa ţesuturile sesizând întărituri, modificări. Dar în intervenţiile laparoscopice chirurgul se obişnuieşte să simtă consistenţa ţesuturilor pipăind organele cu vârful instrumentelor. Oricum şi în chirurgia minim invazivă e necesară o dexteritate a mâinilor, chirurgul operează cu instrumente cu coadă lungă.
F.C.-Ce operaţii se pot face cu chirurgia minim invazivă, laparoscopică ?
Prof. N.I.-Majoritatea intervenţiilor pe abdomen se pot face cu laparoscopie. De exemplu, scoaterea apendicelui, scoaterea vezicii biliare în peste 90% din cazuri se execută cu laparoscopie. Dar chirurgul practicant de chirurgie minim invazivă trebuie să ştie şi chirurgia clasică cu bisturiul, fiindcă în timpul operaţiei laparoscopice se ivesc situaţii când se impune trecerea din mers la chirurgia clasică, cu incizie mare cu bisturiul.
F.C.- Care sunt avantajele chirurgiei minim invazive, laparoscopice ?
Prof. N.I.- Tăietura mare cu bisturiul slăbeşte peretele abdominal, rezistenţa muşchilor abdomenului după cicatrizare nu depăşeşte 80% din rezistenţa muşchilor dinainte de operaţia clasică. Prin această slăbire a peretelui abdominal se deschide riscul unor hernii, eventraţii, evisceraţii. În porţiunile şubrezite ale muşchilor abdomenului după o operaţia clasică pot ieşi organele afară. În tăietura mare cu bisturiul se secţionează şi terminaţiile nervoase, astfel apar şi durerile mai mari după intervenţie.
Prin tăietura mare cu bisturiul se măreşte riscul unor infecţii căci este un contact mare cu microbii. La graşi, dezavantajul este şi mai mare: stratul de grăsime este slab vascularizat şi vin mai puţine leucocite ale sângelui, cele care luptă cu infecţiile. Internarea pacientului operat prin laparoscopie este de mai scurtă durată şi consumul de medicamente după operaţia minim invazivă este mai mic. Nu mai vorbim despre latura estetică, chirugia laparoscopică lăsând cicatrici aproape insesizabile pe abdomenul celui operat.