Societatea ,,Arboroasa” a fost înfiinţată la data de 22 decembrie1875 la Cernăuţi de către Teodor V. Ștefanelli, care a fost și membru al societății România Jună, tânărul magistrat afirmând: şi „doream ca, la nou înfiinţata universitate, studenţii români să se închege într-o societate mare, ca să-şi dezvolte sentimentele naţionale, limba strămoşească şi să devie un factor cultural în viaţa publică. Principiul ce m-a călăuzit la alcătuirea statutelor şi la formarea Societăţii a fost ca tinerii studenţi să fie feriţi a aluneca pe calea altor societăţi străine care transplantau în Bucovina obiceiurile societăţilor germane din Viena, Gottingen, Jena etc., obiceiuri care, la dânşii, se bazau pe tradiţiuni de sute de ani. Românii din Bucovina aveau alte nevoi şi în sensul acesta trebuia să purceadă Arboroasa”.
Numele ”Arboroasa” a fost ales după numele vechi al Bucovinei, purtat înainte de anexarea ei la Imperiul Habsburgic. Scopul acestei societăți era acela de a redeștepta simțirea patriotică românească, un mijloc de rezistenţă a românilor bucovineni împotriva stăpânirii habsburgice și de a milita pentru valorile românești, dar și pentru unirea Bucuvinei cu Patria mamă.
Deviza societății era: Uniți să fim în cugete, uniți în Dumnezeu, iar scopul declarat era de a organiza serate muzicale, dar și reuniuni pe teme literare și istorice.
Printre iniţiatorii înfiinţării acestei societăţi culturale îi putem aminti pe: Teodor Ştefanelli, Ciprian Porumbescu, Ilarie Onciul, Gherasim Buliga, Gh. Popescu şi alţii. Theodor Ştefanelli a adaptat noii societăţi statutul şi regulamentul ,,României June” din Viena
Andrei Mureşanu compune şi imnul festiv al societăţii, pus pe muzică de Ciprian Porumbescu, imn ce chema la unirea românilor în faţa măsurilor autorităţilor austriece:
,,În ţara mândră-a fagilor,
În vechiul ei pământ,
Ce are-n sine oasele
Lui Ştefan, Domnul sfânt;
Un falnic glas ne zguduie
Din somnul nostru greu.
Uniţi să fim în cugete,
Uniţi în Dumnezeu.
Uniţi răsună codrii vechi,
Şi munţi, şi câmpi, şi văi;
Uniţi repetă maica-ncet
La copilaşii săi”.
În decembrie 1875 s-a desfăşurat prima şedinţă, cea de constituire, având la conducere un student de la filosofie, Gherasim Buliga, I. Topallă, student la teologie, Zaharie Voronca, student la teologie, Ilarie Onciul, student la drept , Gh. Popescu, student la drept, Ciprian Porumbescu, student la teologie.
Trebuie menționat că la prima şedinţă a societăţii ,,Arboroasa”, T.V. Ştefanelli a prezentat un material cu titlul ,,Principiul naţionalităţilor în secolul al XIX-lea şi starea culturală a românilor din Bucovina”. În final, primirea membrilor în societate a avut loc într-o atmosferă de veselie, cântând, ,,Hai să ciocnim”, pe versuri de Ştefanelli şi muzica de Ciprian Porumbescu.
În anul 1871, la Putna, a avut loc Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, iar deviza a fost: Uniți să fim în cugete, uniți în Dumnezeu. Imnul lui Ștefan cel Mare a fost scris de Vasile Alecsandri special pentru această serbare, iar mai târziu a fost preluat ca motto al societății și de cei de la asociația ,,Arboroasa”.
Printre participanți îi amintim pe Mihai Eminescu, A.D. Xenopol, Ioan Slavici, sau Nicolae Teclu. Pe pajiştea din faţa mănăstirii s-a încins o horă în care au intrat toţi cei prezenţi, iar Ciprian Porumbescu după ce a cântat, s-ar fi aruncat la pieptul lui Iraclie strigând: „Tată, am cântat Daciei întregi!”
Mănăstirea Putna a fost dintotdeauna leagănul spiritualității și patriotismului românesc, aici este locul unde s-a reușit de-a lungul secolelor, coagularea valorilor spirituale ale poporului român, alături de Marele Ștefan, ctitorul acestei mănăstiri, care parcă a intuit rolul pe care Putna îl va juca de-al lungul istoriei în emanciparea poporului român.
Doar după doi ani de activitate, între anii 1875-1877, societatea ,,Arboroasa”, a fost desfiinţată de către autorităţi, iar membrii din comitetul de conducere, Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, Zaharia Voronca, Orest Popescul şi Eugen Siretean au fost aruncați în închisoare pentru ,,înaltă trădare.
În octombrie 1877, după o telegramă trimisă la Iaşi cu ocazia manifestărilor organizate acolo în memoria domnitorului Grigore Ghica, Austro-Ungaria decide să ia atitudine împotriva acestor manifestări patriotice, iar membrii Arboroasei sunt arestaţi sub acuzaţia de înaltă trădare şi li se înscenează un proces.
La 1 octombrie 1877, membrii societății Arboroasa trimiteau o telegramă de condoleanțe Primăriei Iașilor prin care își exprimau regretul față de uciderea lui Ghica: ”se împlinea un secol de la moartea Domnului Grigorie al III-lea Ghica, ucis de otomani fiindcă se opunea transferului Bucovinei de Nord către austrieci. Gestul a atras atenția autorităților austro-ungare, mai ales că a fost urmat de o telegramă de felicitare trimisă la București după căderea Plevnei, care a deschis calea către independența României față de Imperiul Otoman”.
Autoritățile austriece au considerat această telegramă drept un act de trădare, iar membrii din comitetul de conducere, format din Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu, Orest Popescu și Eugen Sireteanu, au fost arestați pentru 11 săptămâni.
Unul dintre cei mai înflăcăraţi combatanţi în presa vremii, care a luptat din răsputeri pentru a obţine eliberarea celor întemniţaţi, a fost însuşi Mihai Eminescu. Numai că lui Ciprian Porumbescu cele aproape trei luni de închisoare aveau să-i fie fatale. Achitarea membrilor societății a venit după 11 săptămâni de temniţă, iar printre apărători îl găsim și pe Ştefanelli. Cu toate că au fost achitați societatea ,,Arboroasea”a rămas dizolvată de la 3 februarie 1878.
Jandarmul care a intrat în casa lui Ciprian Porumbescu a rostit: „În numele legii, sunteți arestat și trebuie să mergeți cu mine imediat la Cernăuți”. De față au fost și tatăl, Părintele Iraclie, dar și sora compozitorului, Mărioara, care au asistat cum Ciprian este urcat în trăsura jandarmului. După îndelungate rugăminți, jandarmul i-a îngădui să ia cu el vioara și o carte de gramatică a limbii franceze. În acea zi a plouat neîncetat până la temnița din Cernăuți, unde Ciprian a ajuns ud și aproape înghețat. Boierul stupcan Dimitrie Popovici a făcut nenumărate cereri pentru judecarea lui Ciprian în liberatate, chiar garantând cu propria avere, cererile au fost respinse, iar Ciprian, timp de trei luni, a îndurat condițiile grele din temniță, mâncarea proastă, frigul și umezeala care l-au îmbolnăvit de tuberculoză.
Părintele Constantin Morariu, coleg de celulă a consemnat că: „Ciprian și camarazii săi erau închiși în temniță, despărțiți unul de altul, fiecare într-o celulă întunecoasă, îngustă, plină de toate gângăniile sugătoare de sânge omenesc și împreună cu doi sau trei criminali. El, bietul, cu firea sa gingașe, se îmbolnăvi greu din pricina acelei ticăloasei închisori. Din când în când, Ciprian își alina durerea lui și a colegilor de suferinţă cu mlădiosul arcuș al viorii, smulgând din ochii lor amare lacrimi.”
Mihai Eminescu, care în acele vremuri era redactor la ,,Curierul de Iaşi”, a fost cel care a luptat pentru eliberarea celor întemniţaţi, prin numeroase articole scrise în presa vremii, arătându-și solidaritatea față de aceștia.
Procurorul de atunci a fost Meyhhoffer care a formulat două capete de acuzare: înaltă trădare și tulburare a liniștii publice, iar motivele au fost: ”Comitetul a trimis telegrama către primarul Iașului; Cu ocazia unei mici serbări, membrii „Arboroasei” au ridicat toasturi în sănătatea românilor, a Domnitorului Carol I și a vitezei armate române; Au fluierat, în clasă, pe profesorul de drept roman, când acesta și-a permis să insulte națiunea română; Fiindcă Societatea „Arboroasa” a corespondat cu Ministerul Instrucțiunii Publice din România, obținând o subvenție de 250 lei noi.”
Printre avocați îi amintim pe Josef Roth, Alexandru Tabora și Jacob Atlas care i-au apărat pe membrii societății gratuit. Trebuie menționat că un lucru hotărâtor l-a avut și pledoaria finală a avocatului Roth care i-a determinat pe judecători să-i achite, iar în acel moment a fost intonat în sala de judecată cântecul Deșteaptă-te Române!
Ciprian Porumbescu nu a renunțat la ”idealul sfânt al unității românilor”, acesta s-a alăturat grupului de inițiativă pentru înființarea Societății Academice Junimea, care a preluat și a continuat obiectivele Arboroasei, precum și emoționanta ei deviză: Uniți să fim în cugete, uniți în Dumnezeu.
Ciprian Porumbescu a fost unul dintre cei mai de seamă compozitori români prin geniul său pe care doar moartea prematură l-a împiedicat să pună în valoare toată „comoara de cântece” pe care o culesese din folclorul românesc,
Lumina acestor eroi este pentru naţiunea română simbolul puterii şi al adevărului, al dorinţei de evoluţie şi de libertate. Din păcate, eroii nu pot muri decât o dată apărându-şi ţara, dar avem nevoie să cinstim în fiecare zi icoana lor plină de lumină pentru ca fiecare dintre noi să căpăte puterea de a învia în lupta pentru afirmarea identităţii naţionale, căci, aşa cum spunea Nicolae Titulescu „nu poate fi fericire fără libertate, nu poate fi libertate fără putere, şi noi românii nu vom putea fi puternici până când nu ne vom uni cu toţii într-unul şi acelaşi corp politic”.
Comemorarea lui Ciprian Porumbescu este un prilej de a ne simţi puternici şi de a da unităţii noastre naționale rolul pe care îl merităm ca popor.