- Jurnalul: Am pus mâna pe un cărțoi intimidant (894 de pagini) - „Istoria literaturii albaneze de la origini până în prezent” (Editura Asdreni, 2022) -, primită, frapant, gratis la un târg de carte din București. Cum v-ați încumetat, stimate domnule Luan Topciu, la o asemenea întreprindere copleșitoare? Cum s-a născut ideea acestui studiu, de altfel binevenit?
- Luan Topciu: Primele mele impulsuri de a scrie istoria literaturii albaneze au început încă din 2005-2006, când am ținut mai multe prelegeri despre literatura albaneză la Universitatea din Tirana - Facultatea de Litere. Apoi, în 2012, am ținut câteva prelegeri despre literatura albaneză, în limba română, ca profesor invitat la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București, la un master numit „Studii culturale balcanice”. Inițial, m-am gândit să scriu o schiță a istoriei literaturii, adresată cititorului român și prelegerile au fost un început, care apoi, datorită interesului major în mediul academic și a unui proiect mai amplu de a crea bazele albanologiei în România, în cadrul ALAR (n.r. - Asociația Liga Albanezilor din România), a fost transformată într-o operă masivă.
Lupta cu politizarea literaturii
- Un drum drept a avut „Istoria...”
- Este de la sine înțeles că redactarea unei istorii de literatură, cu o viață de cinci secole, este un demers anevoios, începând cu lista canonică a scriitorilor, mai apoi amploarea informației, dificultățile de construcție, criteriile selectate, gruparea materialelor, evoluțiile neobișnuite ale literaturii albaneze, dramatismul acesteia, sursele eterogene de informare, lipsa unei istorii a literaturii albaneze depolitizate (ultima apariție a Istoriei literaturii albaneze în limba albaneză a fost în 1982 - o publicație total ideologizată), dar și politizarea extremă a surselor de informare, ierarhiile politizate ale scriitorilor și nu în ultimul rând traducerea în română a fragmentelor literare. Literatura albaneză a fost scrisă în mai multe țări, unde nivelul de libertate a fost diferit.
- Ca în aproape toate țările balcanice...
- A fost scrisă sub dictatură, sub cenzură, în închisorile comuniste, a fost scrisă în Italia, Kosovo, Macedonia de Nord, SUA, România, Turcia, Bulgaria, Egipt etc. Cu alte cuvinte, tabloul său este unul foarte complex. Istoria literaturii albaneze se înscrie într-un proiect ambițios de construire a bazelor albanologiei într-o țară prietenă cum este România. În acest context am publicat și o carte comună cu istoricul și scriitorul dr. Liviu Lungu, „Istoria Albaniei în date” (2020). De asemenea, există trei cărți ale albanologului Robert Elsie despre Albania, traduse de albanologul și istoricul religiilor dr. Radu Săvulescu. Tot așa, este în curs de publicare un dicționar academic român-albanez, unde sunt coautor împreună cu soția mea, dr. Renata Melonashi-Topciu, în timp ce Dicționarul albanez-român a fost publicat și lansat anul trecut. Aș vrea să adaug publicarea revistei trimestriale cultural-științifice „Albanica”, ajunsă la numărul 19 - o publicație a organizației ALAR -, care s-a transformat într-un spațiu unde se întâlnesc toți cercetătorii români și străini care au studii de albanologie sau preocupări în privința relațiilor româno-albaneze.
Un personaj emblematic
- Am accesat literatura albaneză, implicit cultura skipetară, (și) grație unui personaj emblematic - Skanderbeg (Gjergj Kastrioti - 1405 -1468). Dincoace de interesul pentru lupta acestui erou albanez purtată împotriva otomanilor (mi-a părut atât de apropiat de domnii români care s-au străduit să-și apere țările și să stăvilească astfel înaintarea turcilor în Europa!), m-au atras, apoi, și scrierile lui Ismail Kadare, romancier tras din sevele folclorice și mitologice albaneze. Ce loc ocupă aceste două nume de referință - Skanderbeg (ca personaj/sursă/pretext pentru creația artistică) și Kadare în monumentala dumneavoastră cercetare ajunsă, iată, la a doua ediție, stimate domnule Luan Topciu?
- Gjergj Kastrioti Skanderbeg, eroul național al albanezilor, considerat de Ludvig Holberg (scriitor și filozof danez) unul dintre cei mai mari generali din istorie, a devenit un nume emblematic nu doar ca apărător al țării sale față de invazia celei mai mari puteri a vremii - Imperiul Otoman -, ci și ca apărător al creștinătății și al spațiului balcano-danubian, al Peninsulei Italice, prin victoriile sale împotriva celor mai importanți sultani ai veacului al XV-lea: Murad II și Mahomed II Fatih, cuceritorul Constantinopolului. Asemenea domnitorilor români din acea vreme, cu care a colaborat și a avut acțiuni comune militare, Skanderbeg a estompat avansarea armatelor otomane spre Occident, contribuție recunoscută de europeni și de Autoritatea Pontificală prin oferirea titlului „Athleta Christi”, acordat de însuși Papa de la Roma (Callixtus III).
Steag de principat, steag de țară
- La fel a fost recompensat de papalitate și Ștefan cel Mare, domnul Moldovei. Mai bine i-ar fi sprijinit cu oști și bani împotriva turcilor, nu cu vorbe.
- Așa a fost să fie... Skanderbeg e considerat fondator de stat, pentru că a reușit să unească câteva regiuni ale Albaniei centrale și de nord-est sub steagul propriului principat. Acest steag a devenit steagul național al albanezilor, pe care îl au și astăzi. Sunt peste 2.000 de creații literare, lucrări istorice, gravuri, picturi, piese muzicale, statui, busturi etc. dedicate acestui personaj istoric. În 2018, în parcul din cartierul Rovine al Municipiului Craiova, a fost amplasat bustul lui Skanderbeg, de către Asociația Liga Albanezilor din România.
- L-ați adus așadar pe Skanderbeg și-n România.
- L-am adus și a fost bine primit... Am prezentat pe larg în carte autorii albanezi și operele lor consacrate acestui erou, începând cu Marin Barleti, contemporan cu Skanderbeg, a cărui operă scrisă în latină și publicată între 1508 și 1510 - „Historia de vita et gestis Scanderbegi, epirotarum principis” (Istoria vieții și faptelor lui Skanderbeg, prințul Epirului) - a fost tradusă în multe limbi europene, devenind un fel de „bestseller” în secolele XVI-XVII și după. Cei mai importanți scriitori albanezi, din toate etapele acestei literaturi, au abordat această figură.
Personaj principal al literaturii albaneze renascentiste
- Skanderbeg a fost și este, fără îndoială, un stindard albanez la toate nivelurile.
- Frang Bardhi, de exemplu, un preot catolic și scriitor, unul dintre reprezentanții vechii literaturi catolice din nord, a scris și a publicat în anul 1636 Apologia lui Skanderbeg. Figura lui Skanderbeg a fost una centrală în literatura arbăreșă (literatura coloniei albaneze din Italia de sud). În perioada Mișcării Renașterii Naționale a Albaniei (1831-1912), când luptele naționale în Balcani luaseră avânt, miza fiind eliberarea de sub jugul otoman și formarea statelor naționale, Skanderbeg a devenit personajul principal al literaturii albaneze renascentiste. Poemele romantice renascentiste evocă „epoca de glorie” a principatului-stat Arbăria, la cârma căruia Skanderbeg a stat timp de 25 de ani, ținându-l liber de turci. Naim Frasheri, poetul național albanez, a scris un poem intitulat Historia e Skenderbeut (Istoria lui Skanderbeg) (București, 1898). Un alt scriitor important, Fan Noli, a publicat studiul Historia Skënderbeut (Gjergj Kastriotit), mbretit te Shqipërisë 1412‐1468 (Boston, 1921) (Istoria lui Scanderbeg (George Castrioti), regele Albaniei 1412‐1468), și o versiune în limba engleză, care a fost și lucrarea disertației sale la Universitatea din Boston în 1945.
Skanderbeg scris invers (de Kadare)
- Ce pecete puternică!
- Inclusiv Kadare a scris romanul „Cetatea”, al cărui subiect este legat de cele două asedii ale cetății albaneze din Kruja de către armatele uriașe osmane, conduse de înșiși sultanii vremii, soldate cu eșec grație rezistenței albanezilor conduși de Skanderbeg. Doar că marele romancier plasează subiectul în tabăra otomanilor și relatările se fac din perspectiva inamicului, mai precis din anturajul sultanilor și prin filtrul sultanului. Skanderbeg rămâne un personaj în umbră, subînțeles, intenția fiind disecarea taberei cuceritorului, expunerea ambițiilor, a servilismului, a arivismului.
- La rândului lui, scriitorul Ismail Kadare a preluat ștafeta de la Skanderbeg și a dus-o și mai departe, în Occident.
- Fără îndoială, în vremurile noastre un alt personaj al lumii albaneze a devenit cunoscut pe plan internațional - Ismail Kadare. Opera lui Kadare este tradusă în peste 45 de limbi. A primit mai multe premii literare internaționale, dar cel mai important lucru este faptul că se bucură de simpatia și aprecierea cititorilor de pe tot mapamondul. Comparat adesea cu Gogol, Kafka sau Orwell, Kadare este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori europeni ai prezentului.
Scriitorul care a ruinat un sistem totalitarist
- Apreciere meritată.
- Opera lui Kadare este un paradox, fapt observat, de altfel, și de critici: a fost scrisă într‐un mic stat dictatorial și într‐o limbă vorbită de doar câteva milioane de oameni. Deși componenta ei națională, cum bine se știe, este foarte puternică, ea reușește să comunice și cu cititorii altor spații geografice și lingvistice, rămânând o operă deschisă și totodată universală în esență. Acest paradox confirmă ideea lui Borges: operele mari se nasc mai degrabă sub dictatură decât în democrație. Kadare a reușit să ruineze bazele sistemului totalitarist. Trăind în interiorul acestui sistem, totalitarismul a devenit pârghia principală a creației sale, preschimbându‐se în mod obiectiv în „aliat” al scriitorului, aliatul său literar (vezi: Monstrul, Palatul viselor, Firmanul chior, Piramida, Marile Pașalâcuri, Mesagerul tristeții, Iarna marii însingurări, Concert la sfârșitul iernii, Spiritus, Dosarul H, Moștenitorul etc.).
Proza, ca mod de rezistență interioară
- Parabole ale comunismului.
- Sistemul comunist este supus unei analize minuțioase, de tip kafkian. Avem de‐a face cu absurdizarea programatică a tuturor situațiilor care au legătură cu statul, cu legile și executarea lor, cu reacțiile provocate de acestea oamenilor. Alegoria, la Kadare, consistă din absurdul legii, din frica insurmontabilă a oamenilor, din lipsa curajului de a‐și exprima părerile, din starea de angoasă generală. În operele sus-menționate iraționalul și absurdul capătă caracterul normalității și firescului, așa cum putem observa și procedeul invers: transformarea normalului în anormal. Proza lui Kadare face parte dintr‐un mod de rezistență interioară care s‐a putut manifesta doar prin alegorie, simbol, subtext, analogie, limbaj ambiguu, grotesc etc. Mereu paseist, parabolic, alunecos, aluziv.
Primii cinci cei mai buni albanezi
- Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, stimate domnule Luan Topciu, primii cinci cei mai influenți scriitori albanezi din toate timpurile? Dar cei mai valoroși? Și de ce îi considerați - și pe unii, și pe alții - importanți?
- În opinia mea cei mai importanți și influenți scriitori ai literaturii albaneze sunt: Naim Frasheri, Jeronim de Rada, Lasgush Poradeci, Ismail Kadare, Visar Zhiti. Făcând această selecție, am în vedere momentele de „cotitură” a literaturii albaneze, marcate de opera acestor scriitori.
- Să-i luăm pe rând.
- Poetul național Naim Frasheri (1846-1900) a revoluționat poezia albaneză din toate punctele de vedere: tematică, structură, vocabular. Dacă vorbim despre tematică, în afară de poemele patriotice, a introdus poezia filozofică, de dragoste, pastelul etc. A îmbogățit vocabularul poetic și însăși limba albaneză, punând bazele limbii literare albaneze. Prin opera sa, limba albaneză (dialectul sudic) a dobândit capacitatea de a scrie o literatură cultă de calitate. Era un erudit și a scris și în alte limbi: persană, greacă, turcă, franceză. Pentru prima dată poezia a avut un impact puternic și a contribuit atât la trezirea națională, cât și la emanciparea și culturalizarea maselor.
Poetul arbăreșilor din sudul Italiei
- Jeronim Rada?
De cealaltă parte a Adriaticii, în sudul Italiei, unde trăia o comunitate mare de albanezi, numiți arbăreși, ajunși în Peninsula Italică după moartea lui Skanderbeg (1468) și ocuparea teritoriilor albaneze de către turci, se publicau reviste și ziare în albaneză și italiană, și se scria literatură în limba albaneză, al cărei vârf a fost atins de poetul Jeronim de Rada (1814-1903). A scris sub influența romantismului european vestic și a luptei pentru unificarea Italiei (1861), al cărei combatant a fost, alături de Giussepe Garibaldi. Este primul poet romantic albanez, devenind cunoscut prin lungul poem „Cântecele lui Milosao” (1836), al cărui subiect e plasat în Albania secolului XV.
Poetul albanez școlit (și) la București
- Lasgush Poradeci? Până acum, ați nominalizat trei poeți.
- Al treilea scriitor, poetul postromantic Lasgush Poradeci (1899-1987), cu studii în limba română, franceză și germană în Manastir, Atena, București și Graz, a legat poezia albaneză de cea europeană în sensul că prin poezia sa s-a făcut saltul de la poezia patriotică, clasică, de tip romantic a poeților renascentiști, la poezia simbolistă, filozofică, ermetică. Dragostea, erosul, ființa umană, lumea interioară a omului (poetului), sondarea sufletului omenesc, într-o paralelă permanentă cu peisajul, cosmogonia, sunt temele fundamentale ale acestui poet, teme pe care le regăsim și la Eminescu. Cele mai importante volume poetice le-a publicat în România: Vallja e yjeve (Hora stelelor) în 1933 și Ylli i zemres (Steaua inimii) în 1937.
- Am ajuns iar la Kadare, consacrat și el ca poet, nu doar ca romancier.
- Ismail Kadare (1936) rămâne, fără îndoială, cel mai influent scriitor albanez. Prin Kadare literatura albaneză a cunoscut cea mai mare deschidere și universalizare. Universul literar oferit de Kadare are o întindere largă în spațiu (deși a fost creat în cea mai izolată țară din lume) și în timp. Acest spațiu începe cu țara sa, Albania, lărgindu-se în Rusia și China, Orientul Apropiat, cuprinzând Grecia, pentru ca apoi să-și continue călătoria în Egiptul antic, în lumea zeilor și a infernului, în zonele miticului, până la kronotopurile de neatins ale oniricului. Extensia în timp acoperă milenii din istoria umanității, cuprinzând cele două extreme ale ei: Antichitatea și prăbușirea comunismului, mergând, câteodată, dincolo de Antichitate, în lumea legendelor și a miturilor. Din miturile antice și cutumele străvechi a luat seva pentru unele din creațiile sale, prin care dezvăluie firele ce leagă viața tribală a albanezului din nord cu tradiția cu substrat mitic.
Poetul decadent torturat în pușcăriile roșii
- Visar Zhiti? Alt poet! Albania e un popor de poeți, stimate domnule Luan Topciu, exact ca românii!
- Visar Zhiti (1952) reprezintă cel mai de seamă literat din rândul scriitorilor condamnați de regimul comunist. A fost arestat în 1979 și condamnat la zece ani de închisoare sub o învinuirea aberantă - „poet decadent și dușman al poporului”. Așa cum reiese și din poemele sale, Visar Zhiti a fost întemnițat și torturat în închisorile comuniste. Zhiti a adus în literatura albaneză o altă latură a realității, a infernului creat de comunism, a durerii și a suferinței. Modelul literar oferit de Zhiti este unul nonconformist, mai liber, neinfectat de normele realismului socialist.
- Cum a mai fost reprezentat, la nivel literar, regimul comunist (extrem de restrictiv) al Albaniei? Există scrieri de sertar reprezentative (altele decât romanele kafkiene ale lui Kadare ori poemele lui Zhiti)? Oferiți-ne, vă rog, câteva exemple.
- În perioada regimului comunist albanez mai mulți scriitori au fost împușcați, persecutați, condamnați, trimiși în lagărele comuniste doar pentru că au scris texte care nu au fost pe placul regimului. După anul 1990 a fost o perioadă literară marcată de trecutul traumatic (comunist) - traumă colectivă, în fond, resimțită la toate nivelele: mental, social, economic, politic etc. Au apărut mai multe romane, literatură memorialistică, poezii, care vorbesc, toate, despre comunismul albanez. Visar Zhiti a devenit cel mai cunoscut autor, tradus în mai multe limbi, inclusiv în limba română. Cărțile sale Drumurile iadului (2012) și Infernul spart (2012) rămân cărți de referință.
Memoriile unui preot catolic franciscan
- Alți autori?
- Sunt și alți scriitori, prozatori foarte buni ale căror cărți, scrise în vremea comunismului, au văzut lumina tiparului abia după 1990. Fatos Kongoli, Astrit Delvina, Maks Velo, Fatos Lubonja etc. au avut un mare succes după 1990, fiind publicați și apreciați în Albania și în afara ei. Un mare impact a avut cartea de memorii a unui preot catolic franciscan, un fost deținut politic, Zef Pllumi, intitulat „Să trăiești ca să povestești” - o carte cu o reală valoare documentară despre viața unui preot sub dictatură și despre viața sa în închisorile comuniste. Alți scriitori ai „literaturii de sertar” sunt Kasem Trebeshina, Arshi Pipa, At Vincenc Prenushi, Sami Repishti. În ceea ce privește opera lui Kadare, scrisă în perioada comunistă, aceasta a putut supraviețui datorită faptului că celebritatea internațională a lui Kadare depășise cu mult puterea dictatorului E. Hoxha, după succesul romanelor lui Kadare, în special în Franța. Scriitorii tineri ai generației de după 1990, care au reluat această temă (Albania comunistă) sunt: Visar Zhiti, Agron Tufa, Gazmend Kapllani, Ornela Vorpsi, Elvira Dones, Bessa Myftiu.
Să scrii cu prețul vieții
- Ce pondere are literatura pușcăriilor, literatura lagărelor, literatura exilului în studiul conceput de dumneavoastră? Literatura albaneză are scriitori care au creat (unii creează încă) în România, Germania, Franța, SUA etc.
- Comunismul albanez, unul de tip stalinist, a avut o cenzură și severă. Condamnarea scriitorilor se făcea din motive literare, dar și pe criterii extraliterare și politice. Prin urmare s-a creat o literatură a pușcăriilor, a exilului, o literatură interzisă de cenzura comunistă. Mulți scriitori au scris cu prețul vieții. În demersul meu de a contura Istoria literaturii albaneze trebuia să iau în considerare toată această literatură. Deschiderea Albaniei, și, mai ales, circulația liberă a oamenilor a adus cu sine și imigrarea multor scriitori și scriitoare, care s-au stabilit îndeosebi în țări europene, dar și peste Ocean. Câțiva dintre aceștia au scris și în limba țărilor de adopție, devenind scriitori bilingvi, chiar de succes, precum Ornela Vorpsi, Pajtim Statovci, Elvira Dones, Xhevdet Bajraj, Gezim Hajdari, Anilda Ibrahimi, Gazmend Kapllani, Deneta Ndreca etc.
Luan Topciu, scriitor, traducător, diplomat
Născut la Pogradec (Albania), în anul 1962, Luan Topciu a absolvit Liceul de Arte Plastice „Jordan Misja” din Tirana și Facultatea de Litere a Universității „Aleksander Xhuvani” (licență și master), iar ulterior a devenit doctor în filologie al Universității București (2001). A activat în învățământ în Albania, dar și în România, la Universitatea București, a fost redactor-șef la mai multe publicații culturale ale albanezilor din România, iar în 2006 a lucrat pentru Ambasada Albaniei la București, cu gradul de ministru consilier. Luan Topciu a publicat 16 lucrări științifice, în română și albaneză, printre acestea numărându-se volume de critică literară și stilistică, dicționare și ghiduri de conversație româno-albaneze, antologii poetice albaneze în limba română, precum și monumentala lucrare Istoria literaturii albaneze: de la origini până în prezent, apărută în cursul anului trecut la Editura Asdreni a ALAR.
I-a tălmăcit în albaneză pe Cioran, Blaga și Ivănescu
A tradus din română în albaneză și viceversa autori clasici și contemporani. Scriitori de renume ai literaturii române, precum Emil Cioran, Lucian Blaga sau Cezar Ivănescu au devenit cunoscuți publicului albanez prin intermediul traducerilor publicate de Luan Topciu, iar operele lui Mitrush Kuteli, Visar Zhiti sau Agim Isaku și-au aflat traducerea românească prin eforturile aceluiași remarcabil om de cultură. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, laureat al numeroase premii literare, printre care Premiul Național pentru Literatură al Albaniei (la secțiunea traduceri), Luan Topciu s-a alăturat echipei ALAR din anul 2017 și coordonează Centrul Cultural Albanez al organizației.
„Literatura albaneză a fost scrisă sub dictatură, sub cenzură, în închisorile comuniste, a fost scrisă în Italia, Kosovo, Macedonia de Nord, SUA, România, Turcia, Bulgaria, Egipt”, Luan Topciu, coordonator al Centrului Cultural Albanez din România
2.000 de creații literare, lucrări istorice, gravuri, picturi, piese muzicale, statui, busturi etc. sunt dedicate eroului național al Albaniei: Gjergj Kastrioti Skanderbeg
45 este numărul de limbi în care a fost tradusă opera scriitorului albanez Ismail Kadare. Între ele se regăsește și limba română
„Opera lui Kadare este un paradox: a fost scrisă într‐un mic stat dictatorial și într‐o limbă vorbită de doar câteva milioane de oameni, dar a reușit să comunice la nivel universal”, Luan Topciu, critic literar
„În opinia mea cei mai importanți și influenți scriitori ai literaturii albaneze sunt: Naim Frasheri, Jeronim de Rada, Lasgush Poradeci, Ismail Kadare și Visar Zhiti”, Luan Topciu, critic literar
„Poetul național Naim Frasheri (1846-1900) a revoluționat poezia albaneză din toate punctele de vedere: tematică, structură, vocabular. El a pus bazele limbii literare albaneze”, Luan Topciu, scriitor
„Visar Zhiti (1952) reprezintă cel mai de seamă literat din rândul scriitorilor condamnați de regimul comunist. A fost arestat în 1979 și condamnat la zece ani de închisoare sub o învinuire aberantă: «poet decadent și dușman al poporului albanez», Luan Topciu, coordonator al Centrului Cultural Albanez din România