Uica (unchiul, pe bănăţeneşte) Mihai e mare figură, mare bucătar. Mare om! L-am întâlnit de câteva ori în viață și-am mâncat din mâna dumisale, cum se zice. Bucate savuroase, ca și vorba lui în care dansează cuvintele vechi.
Cuvinte dintr-un Banat în care toate neamurile Euopei și-au găsit adăpost.
Vorbind deunăzi cu el la telefon, Uica numa' ce-mi zice: "Pe la ce oră ajungeţi, să vă aştept cu masa pusă, să vedeţi cum ne-am împăcat noi aici unii cu alții şi ce bucate bune ne ieşiră!".
Aveam să mă dumiresc pe la amiază, când ne-am aşezat la masa cea lungă de lemn, cam ce-a vrut să spună. Muşchiuleţul de porc, umplut cu tocătură condimentată, se lăfăia lângă un praz fraged cu bureţi şi sos pişcător la limbă. "În fiecare dimineaţă intram în bucătărie, ne luam de mână şi începeam ziua rugându-ne să facem bucatele gustoase."
Uica Mihai mă îmbie c-o vorbă dulce şi cu o clătită "gătită pe șvăbeşte". Pfankuchen. E aşa de bună, că nu mă-ndur să nu cer reţeta! "Clătita ....................