Azi o să avem, poate, cel mai frumos duel pe care îl putea oferi acest Campionat Mondial: cel mai bătrân superstar împotriva celui mai tânăr. Numai că, până acum, turneul nu i-a făcut deloc dreptate lui Cristiano Ronaldo.
Portughezul și-a arătat din plin vârsta. A fost printre cei mai modești oameni ai echipei lui Roberto Martinez, iar singurele goluri marcate din acțiune au venit împotriva Uzbekistanului, una dintre cele mai slabe formații ajunse la turneul final. Prezența pe teren a lui Ronaldo a părut mai degrabă o obligație decât o soluție. De prea multe ori s-a transformat în capătul tuturor acțiunilor, deși colegii aveau poziții mult mai bune de finalizare. La capitolul viteză a fost depășit aproape de fiecare adversar, driblingul nu mai sperie pe nimeni, iar execuțiile care altădată făceau înconjurul lumii au pendulat între absență și rare excepții.
Pe scurt, Portugalia joacă adesea pentru Ronaldo, deși în multe momente ar avea mai multe șanse dacă ar juca fără obsesia de a-l transforma în eroul fiecărei faze. De altfel, golul de 2-1 contra croaților a fost înscris după ieșirea de pe teren a lui Ronaldo.
În tabăra cealaltă este exact opusul.
Lamine Yamal are doar 18 ani, dar joacă deseori cu maturitatea unui veteran. Totuși, din când în când își amintește că este încă un adolescent și ia decizii pe care numai un fotbalist de vârsta lui le poate lua. Încearcă imposibilul, forțează driblingul în locul pasei simple și are convingerea că poate rezolva orice fază de unul singur. Diferența este că, de multe ori, chiar îi iese. Are explozie, accelerație, schimbare de direcție și un dribling pe spații scurte pe care foarte puțini fundași îl pot controla.
Dacă Ronaldo încearcă să demonstreze că timpul poate fi păcălit, Yamal joacă de parcă timpul nici măcar nu există.
Portugalia n-a convins pe nimeni
Dincolo de duelul vedetelor, nici parcursul Portugaliei nu inspiră prea multă încredere. Lusitanii au avut un singur adversar cu adevărat puternic, Croația, iar calificarea s-a obținut cu foarte mult noroc. Croaților li s-a anulat golul care ar fi dus meciul în prelungiri, în urma unei interpretări a noilor reguli pe care, sincer, n-au părut să le înțeleagă pe deplin nici jucătorii, nici arbitrii și nici spectatorii din tribune.
În rest, Portugalia a suferit surprinzător. S-a încurcat atât cu Congo, cât și cu Columbia, reușind doar remize, iar singura victorie fără emoții a venit împotriva modestului Uzbekistan. Pentru o echipă cotată printre favoritele turneului, bilanțul este departe de a impresiona.
Spania a crescut de la meci la meci
Nici ibericii n-au pornit Mondialul ca din tun. Au existat ezitări, jocul n-a curs, iar mecanismele păreau ruginite. Numai că, pe măsură ce competiția a avansat, Spania și-a regăsit identitatea. Arabia Saudită și Austria n-au mai avut nicio șansă, iar jocul elevilor lui Luis de la Fuente a început să semene tot mai mult cu cel al unei mari favorite.
Singurul examen cu adevărat dificil a fost împotriva Uruguayului. Nu neapărat din punct de vedere fotbalistic, ci din perspectiva integrității fizice. Uruguayenii au practicat același stil care i-a făcut celebri de-a lungul deceniilor: intrări tari, faulturi la limita regulamentului și un joc în care mingea a părut, uneori, un detaliu. După fluierul final, întrebarea care a dominat discuțiile nu a fost cine a jucat mai bine, ci de ce doi sau trei jucători ai Uruguayului nu fuseseră eliminați încă din prima repriză. În cele din urmă, fotbaliștii Spaniei au supraviețuit, spitalele au răsuflat ușurate, iar Uruguay și-a făcut bagajele pentru drumul spre casă.
Dacă și Franța începe să gâfâie...
Până în optimi, Franța părea echipa care se îndreaptă fără oprire spre trofeu. După demonstrațiile cu Norvegia și Suedia, duelul cu Paraguay părea un simplu antrenament cu public, în care Kylian Mbappe urma să mai adauge câteva goluri la zestrea personală. Numai că lucrurile n-au stat deloc așa. Campioana mondială a suferit neașteptat de mult și a avut nevoie de un penalty obținut de Barcola pentru a evita prelungirile. Iar după ce Germania a descoperit pe propria piele cât de periculoase pot deveni echipele considerate inferioare, nimeni nu poate spune ce s-ar fi întâmplat dacă Paraguay împingea meciul încă 30 de minute.
Acum, pentru francezi urmează Marocul. Africanii nu au uitat semifinala pierdută în Qatar și își doresc revanșa. Între timp au căpătat experiență, cunosc mult mai bine fotbalul francez și au suficiente argumente pentru a visa din nou la penultimul act al competiției.
Dacă nu vom avea alte surprize, partea aceasta de tablou pare să conducă spre o semifinală de lux, Spania - Franța. După ceea ce au arătat până acum, este probabil confruntarea pe care și-o dorește întreaga lume a fotbalului.
În ciuda prestației mai puțin reușite cu Paraguay, Franța rămâne principala favorită. Au acei patru din față, Mbappe, Dembele, Olise și Barcola sau Doue care pot face bucăți orice apărare. Franța are un sistem propriu 1-6-4. Șase apărători care trimit mingile la cei patru din față, iar cei patru știu ce să facă de acolo.
Adrian Mutu, fost internațional, la Antena 1
Portugalia a ajuns în sferturi fără să convingă, Spania a crescut de la meci la meci, iar Franța a descoperit cu Paraguay că drumul spre trofeu nu mai este o plimbare. Dacă nu apar alte surprize, semifinala Spania - Franța promite să fie adevărata finală înaintea finalei.
PROGRAM
Optimi
06 iulie ora 22:00 Portugalia - Spania
07 iulie ora 03:00 SUA - Belgia 0
7 iulie ora 19:00 Argentina - Egipt
07 iulie ora 23:00 Elveţia - Columbia
Sferturi de finală
09 iulie ora 23:00 Franţa - Maroc
Toate meciurile sunt transmise pe Antena 1 și Antena Play