Caragiale a simţit că “Scrisoarea pierdută” nu încape doar în cele trei acte ale piesei geniale, gândise şi o continuare, care să nu întrerupă destinele spectaculoase ale personajelor viclene şi înfometate de putere şi bogăţie.
Astfel că, în seria a doua, influenţa şi puterea încap pe mâna lui Caţavencu şi a sforăresei Joiţica. Cortina cade în ”Scrisoarea pierdută” peste un Caţavencu înfrânt, după ce a rătăcit scrisorica de amor, instrument al şantajului.
Joiţica îl umileşte să cuvânteze elogiativ la adresa soţului şi a amantului în serbarea din grădina publică, iar cetăţeanul turmentat, duhnind a rachiu, strigă: “Trăiască Coana Joiţica, e damă bună!”.
Mintea scânteietoare a lui Caragiale creionase pentru continuarea piesei ca şerpuitorul Caţavencu să ajungă în Parlament, umflând puterea intrigilor lui peste graniţele judeţului, dar păpuşarul care-l manevrează cu sfori nevăzute rămâne tot Joiţica, cea cu nuri zdraveni şi miorlăieli buimăcitoare.
Însă Nenea Iancu a plecat definitiv în Germania, scârbit de procesomania unui delator fără nicio valoare, dar Caragiale a fost ademenit şi de tocarea unei averi moştenite de la o mătuşă. S-au contrazis specialiştii cu privire la orăşelul unde s-ar fi desfăşurat în realitate acţiunea “Scrisorii pierdute”.
Unii susţineau că lumea din Târgovişte l-ar fi inspirat pe Nenea Iancu, alţii au lansat varianta că piesa ar avea ca loc de desfăşurare Câmpulung Muscel. A doua ipoteză e mai verosimilă, căci Campulung este orăşel de munte şi se potriveşte cu cuibuşorul de nebunii, dar şi cuib de viespi.
De fapt, la Câmpulung Muscel s-ar petrece şi acţiunea savuroasei comedii “Titanic vals”, pălărierul de la care-şi cumpără pălărie Spirache chiar există pe strada principală din urbea argeşeană. O polemică între cronicari de dramaturgie s-a iscat şi privind locul în care s-ar fi desfăşurat acţiunea sensibilei piese “Steaua fără nume”.
Cel mai bine se potriveşte târguşorul Comarnic, unde nu opreau decât personalele, unde a fost dată jos din accelerat Mona în rochia de seară de la cazinoul din Sinaia. În orăşelul unde nu se întâmpla nimic, liceenele se duceau la gară să vadă rapidul trecând în viteză, unde o scorpie de profesoară, Domnişoara Cucu, le fugărea pe peron şi unde romanticul profesor Miroiu admira cerul, unde descoperise luminiţa unei stele plăpânde.
Mihail Sebastian cunoscuse o studentă cuceritor de sentimentală şi visătoare. Această tânără l-a inspirat pe Sebastian să creeze eroinele visătoare din “Jocul de-a vacanţa” şi din “Ultima oră”, unde studenta se îndrăgostise de personalitatea lui Alexandru Machedon.