Poporul român, frumos, isteţ, cu inimă caldă, a fost mereu fermecător şi prin talentul umorului. Zicala aceea “a face haz de necaz” l-a scos pe român din furtuni cu sprijinul hohotului de râs. Păi, cum să nu exceleze în glume tocmai actorii, ei şi-au pus la cale farse nostime. Vasile Muraru a improvizat ieşind cu haz dintr-o farsă pregătită de colegi chiar în direct pe scenă şi inspiraţia lui i-a adus puncte în plus atunci când a luat premiul de cel mai valoros tânăr actor. Muraru interpreta rolul unui miliţian care prinsese un grup de turişti care făceau gălăgie şi dezordine, excursioniştii încercau să-i potolească vigilenţa invitându-l să mănânce cu ei în poiană. Aşa era scenariul, însă colegii i-au făcut o farsă, au mâncat salamul şi invitaţia la mâncatul merindelor nu mai avea obiect. Vasile Muraru însă a ieşit din momentul penibil mestecând cu poftă şi haz cojile de salam. Ropotele de aplauze ale spectatorilor au consfinţit inventivitatea actorului, ieşit victorios din capcană. O altă farsă l-a avut în postura de victimă pe Sebastian Papaiani chiar la debut. Fusese repartizat la Teatrul din Sibiu, dar nu apucase să urce pe scenă. Într-o zi, directorul îl anunţă că va înlocui un actor gripat, care juca un rol minuscul, năvălea pe scenă şi cu sabia în mână striga:”Trădătorule, de sabia mea mori!”. Dar colegii i-au băgat invers sabia în teacă. Emoţionat de clipa debutului, Papaiani a intrat în scenă, a ţipat “de sabia mea mori”, dar sabia n-a ieşit din teacă. A tras de sabia invers băgată în teacă a doua oară, a rostit iarăşi replica, dar paloşul tot înţepenit a rămas. Disperat, Papaiani a schimbat replica: ”Dacă nu, te otrăvesc”, însă continua să smucească sabia. Paloşul a ieşit din teacă, dar de smucitură a zburat paloşul în sală, printre spectatori. Hohote de râs, mai ales că un spectator mai hâtru a strigat, “mai domol, fişior, că nu eşti la bătălia de la Şălimbăr”. A doua zi, tot Sibiul vorbea cu râsete de nostimul Papaiani.