Tema este celebra prescripție a răspunderii penale, care a făcut obiectul a două decizii ale CCR și a unei decizii a ÎCCJ, decizii care nu mai pot permite întreruperea prescripției de un act de procedură făcut de un procuror, fără măcar ca acesta să fie adus la cunoștința suspectului sau inculpatului. Avocatul Adrian Toni Neacșu cataloghează această mișcare a judecătorilor brașoveni ca „un spirit de frondă și chiar o insurecție” la adresa CCR și ÎCCJ.
Curtea de Apel Brașov, printr-un complet al Secției Penale, încearcă să obțină o pârghie procedurală prin intermediul căreia să poată ignora două decizii ale Curții Constituționale și una a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu sprijinul Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). În joc este vechea problemă a prescripției răspunderii penale care, încă din anul 2018, de când CCR a declarat neconstituțional articolul din Codul de procedură penală care permitea unui procuror să întrerupă cursul prescripției răspunderii penale într-un dosar, ori de câte ori efectua vreun act de procedură, fără ca acest act să fie adus la cunoștința învinuitului sau inculpatului.
În anul 2018, Curtea Constituțională a declarat, prin decizie obligatorie, acel articol ca fiind neconstituțional, iar legiuitorul avea obligația să corecteze acel articol, în acord cu decizia CCR. Mai exact, să stabilească faptul că se poate considera un act procedural care să poată întrerupe prescripția răspunderii penale doar acel act care este adus la cunoștința suspectului sau inculpatului.
Din 2018, articolul care reglementează prescripția a fost declarat neconstituțional
Parlamentul nu a modificat acest articol timp de patru ani, astfel încât, în 2022, CCR a mai pronunțat o decizie în același sens, menținând considerentele reținute în decizia din 2008, dar arătând, totodată, că se pune în aplicare și principiul legii mai favorabile de care se pot folosi cei care formulează contestații în anulare și care au fost prejudiciați de aplicarea acelui articol declarat neconstituțional.
Problema este că, la nivelul instanțelor de judecată, a existat o practică neunitară în această materie, care a funcționat până la emiterea unei OUG, anul trecut, prin care lucrurile au fost readuse în matca legală și constituțională, așa cum a dispus CCR. Această practică neunitară a determinat, anul trecut, Curtea de Apel București, după ce CCR a pronunțat cea de-a doua decizie, să sesizeze ÎCCJ, pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept. Iar, prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022, ÎCCJ, a decis că „normele referitoare la cursul prescripției sunt norme de drept material substanțial supuse principiului legalității legii penale, cu excepția dispozițiilor mai favorabile”, dar și că „instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor CCR 287/2018 și 358/2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal, în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii”.
Sesizări pe bandă rulantă, venite de la același complet
Ei bine, Curtea de Apel Brașov, prin Secția Penală, nu este de acord cu o asemenea dezlegare. Iar, în judecarea contestației în anulare, depusă de fostul președinte al Consiliului Județean Brașov, Aristotel Căncescu, a admis cererea DNA și a sesizat Curtea de Justiție a UE cu două întrebări. Prima vrea răspunsul dacă „Tratatul de Funcționare al UE, Convenția PIF și Decizia CE din 2006 se opun aplicării unor decizii CCR prin care s-a constatat retroactiv lipsa cazurilor de întrerupere a prescripției” și invocă „o jurisprudență generalizată și de durată a instanțelor naționale”. De asemenea, Curtea de Apel Brașov vrea să afle de la CJUE dacă aplicarea acelei decizii a CCR „reprezintă un risc sistemic de impunitate prin redeschiderea unui număr semnificativ de cauze penale judecate definitiv, printr-o cale extraordinară de atac”. Apoi, Curtea de Apel Brașov vrea ca CJUE să spună dacă o decizie a CCR poate fi folosită în formularea unor căi de atac extraordinare și dacă dreptul UE este superior dreptului intern, inclusiv deciziilor CCR.
Fiind un proces care avea ca obiect o strămutare a procesului, această soluție a fost atacată la ÎCCJ, care a respins solicitarea acestor întrebări. În schimb, într-un alt dosar aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, unde se judecă în apel o contestație în anulare într-o speță disjunsă din cauza „Motorina”, la cererea DIICOT au fost formulate aceleași întrebări către CJUE. Iar această solicitare nu a putut fi atacată cu apel.
Fost judecător: Este un gest de frondă și chiar o insurecție față de instanța supremă
„Această sesizare arată că, în sistem, încă se păstrează spiritul de frondă și chiar o insurecție față de CCR care, de altfel, în mod tradițional, este disprețuită de judecătorii români, pentru că ar fi o instituție politică, mai degrabă decât una juridică”, arată avocatul Adrian Toni Neacșu, într-o postare pe contul său de socializare. „Între timp, ÎCCJ a intervenit ferm și a stabilit cu efect obligatoriu pentru judecători cum se aplică aceste decizii ale CCR pe problema prescripției. Astfel de sesizări reprezintă și manifestarea unei revolte față de instanța supremă. De altfel, o sesizare identică a CUE, tot a Curții de Apel Brașov, a fost anulată chiar de ÎCCJ în soluționarea unei cereri de strămutare. (…) Practic, în acest moment, CJUE este invitată de către judecătorii brașoveni să desființeze autoritatea instanței supreme naționale față de instanțele inferioare, pentru că deciziile CCR pe prescripție nu mai sunt obligatorii doar prin ele însele, ci mai ales întrucât ÎCCJ a stabilit acest lucru printr-un mecanism obligatoriu de unificare a jurisprudenței”, mai scrie fostul membru al CSM.
Adrian Toni Neacșu a adăugat, pentru „Jurnalul”, că, dacă CJUE admite și răspunde afirmativ la întrebările preliminare puse de Curtea de Apel Brașov, nicio dispoziție a Înaltei Curți în materia dezlegării unor chestiuni de drept nu se va mai aplica în niciun fel. „Înalta Curte este, totuși, instanța supremă națională, iar un asemenea conflict cu ea este de neimaginat. Acest mod de a acționa al unor judecători este, de fapt, o deturnare a unor mecanisme legale, pentru a-și satisface mai degrabă ideologia”, a precizat celebrul avocat.
CJUE urmează să se pronunțe pe data de 10 aprilie în această speță, care face obiectul cauzei C-107/33.