Duminică 19 mai 2019, de la ora 11.00, în Foaierul Tapiseriilor, în cadrul programului CONFERINŢELE TEATRULUI NAŢIONAL, Gheorghe Florescu prezintă conferinţa cu tema “Cafeaua noastră cea de toate zilele și dizidența”.
Marile revoluții ale omenirii s-au născut în urma unor discuții la cafea. Licoarea aromată pune mintea în mișcare, iar din conversațiile ce urmează se naște progresul. Istoria consemnează nenumărate exemple în acest sens.
Cum i-a ajutat o ceașcă de cafea bună (procurată cu greu) pe români să reziste în vremea socialismului și ce aduce cafeaua de calitate consumatorului de astăzi?
La toate acestea va răspunde Gheorghe Florescu la conferința din 19 mai, ocazie cu care spectatorii vor putea savura una dintre cele mai rare cafele din lume, Kenya Top Peaberry.
Gheorghe Florescu s-a născut la 8 mai 1944, în timpul unui bombardament anglo-american, în București. La vârsta de 8 ani, după arestarea tatălui său, fost detectiv la Siguranţa Statului, începe să lucreze ca băiat de prăvălie, apoi ca ajutor al unchilor săi olteni care vindeau în Piaţa Vitan. Termină liceul, dar consideră că nu are condiţiile necesare pentru a urma Facultatea de Istorie, aşa cum şi-ar fi dorit. Se căsătoreşte şi, după terminarea stagiului militar, se angajează în comerţul de Stat. Între 1964 şi 1971 trece, pe rând, prin toate funcţiile operative ale comerţului en-gros (primitor-distribuitor, dispecer, şef de secţie al Depozitului de Delicatese Panduri din cadrul Agenţiei de Import). În martie 1971, preia de la mentorul său, cafegiul armean Avedis Carabelaian, magazinul de cafea şi dulciuri din Bd. Hristo Botev 10. Treptat, locul acesta devine un adevărat punct de reper al boemei artistice a Capitalei. Are aici drept clienţi mari personalităţi ale vieţii literare, artistice şi medicale, dar şi figuri importante din Justiţie, Miliţie şi Securitate. La 4 martie 1977, blocul din Hristo Botev 10 se prăbuşeşte, dar, printr-un extraordinar noroc, el scapă cu viaţă. În anii '80, lupta pentru aprovizionarea noului său magazin din str. Sfinţilor 6 se dovedeşte extrem de riscantă. În aprilie 1985 e arestat şi condamnat la 11 ani de închisoare. Eliberat condiţionat în 1988, se angajează din nou în comerţ. Participă la Revoluţia română, apoi la «fenomenul Piaţa Universităţii» ca şofer personal al unor jurnalişti americani. În octombrie 1990, suferă un accident vascular cerebral, în urma căruia rămâne cu o hemipareză pe partea dreaptă. Reînvaţă să scrie cu mâna stângă şi, în 2007, după patru ani de muncă intensă, reuşeşte să termine cartea de memorii Confesiunile unui cafegiu. Un volum în care autorul ne surprinde cu dezvăluirile sale, învăluite în savoarea cafelei şi axate pe realitatea ultimilor ani ai regimului ceauşist, năpădiţi, sufocant, de cozi interminabile, speculă şi aranjamente de tot soiul.