Înainte de a şti să mânuiască un penel, la vârsta de cinci ani, un copil genial din oraşul muzicii, Salzburg, compunea piese pentru pian – era Wolfgang Amadeus Mozart.
La fel, şi alte genii ale muzicii, cum ar fi Franz Liszt, Felix Mendelssohn, George Enescu, Frederic Chopin, Nicolo Paganini sau Camille Saint-Saëns, compuneau sau interpretau piese muzicale la vârste fragede, când joaca este pentru alţii pe primul loc. Un laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, indianul Rabindranath Tagore, a scris primul său poem la opt ani.
Spaniolul Lope de Vega ţesea intrigile primei sale piese la 12 ani, iar Pablo Picasso îşi anunţa tumultul cromatic în primul său tablou, „El Picador Amarillo”, la opt ani. Clericul irakian şiit Mohammad Baqir al-Sadr a memorat Coranul la o vârstă fragedă şi, înainte de împlinirea a 12 ani, redactase deja prima sa carte. Şi înşiruirea de copii geniali poate continua la nesfârşit, cu nume din trecut şi din prezent, în toate domeniile.
Dar, în afară de personalităţile excepţionale care au contribuit încă din copilărie la patrimoniul cultural şi ştiinţific al omenirii, o categorie aparte de copii – regi sau împăraţi – au marcat istoria ţărilor lor, la cârma cărora au ajuns, uneori, chiar din faşă.
Considerat cel mai renumit copil-conducător din toate timpurile, Tutankamon (1341 î.Hr. – 1323 î.Hr.) a urcat pe tron la nouă ani. Faraon al dinastiei a 18-a, conducător al enigmaticului Egipt antic, între anii 1333 î.Hr. – 1324 î.Hr., iniţial sb tutela unor consilieri, apoi singur, el a reuşit să impună o serie de schimbări sociale majore, revocând reformele nepopulare ale tatălui său, regele Akenaton.
3.200 de ani mai târziu, în 1922, în încinsele nisipuri ale Văii Regilor,...........................