Pentru părinți, trezitul în miez de noapte, pentru a liniști copiii care plâng este ceva obișnuit. Însă cercetătorii de la o universitate din Australia susțin că este mai bine să lăsăm copiii să plângă, până când adorm singuri, decât să îi liniștim de fiecare dată.
Echipa de cercetători a studiat 43 de copii, cu vârste cuprinse între 6 luni și un an și patru luni, și părinții lor. Toți copiii aveau probleme cu somnul. Părinții a 14 dintre aceștia au fost rugați să folosească, timp de un an, metoda numită „Ferber”. Aceasta înseană ignorarea crizelor unui copil și verificarea lui numai la anumite intervale de timp. Ideea este de a-l învăța pe copil că nu va veni nimeni dacă plânge, reducând astfel momentele de plâns și îmbunătățindu-i somnul.
Alți 14 părinți au folosit o metodă mai blândă: au culcat copilul din ce în ce mai târziu, făcându-l astfel mai somnoros. Restul părinților nu au folosit niciun fel de metodă și s-au trezit la fiecare criză de plâns a copiilor și contituit grupul de control.
Rezultatele au arătat că, după un an, copiii din prima categorie adormeau în medie cu 13 minute mai repede decât cei din grupul de control și se trezeau de mai puține ori pe noapte, iar cei din a doua categorie adormeau cu zece minute mai devreme.
Specialiștii au analizat și nivelul cortizolului, hormonul de stres, de la bebeluși și părinți și au observat că bebelușii care fuseseră „ignorați” de părinții lor în timpul nopții nu erau mai stresați decât ceilalți.