Am pornit cu stângul. Administrația se încăpățânează să mențină decizia de a nu avea hamali… În aproape toate aeroporturile din lume vezi hamali sprijiniți în cărucioarele lor, așteptând să-i chemi să te ajute cu bagajele. La Otopeni, nu! Lași bagajele nesupravegheate, te duci să cauți un cărucior și te descurci cum poți în continuare. Nici la un bilet business class, care costă cât o mașină mai mică, nu merge.
Ajungi la controlul de securitate. Nici aici nu este un „fast line” pentru cei cu bilet scump, pentru mame cu copii mici, pentru invalizi sau persoane în vârstă. Asta e. În sfârșit ajungi la salonul de așteptare business class. Auuuu!, iar aici doare. Nu este aer condiționat pe căldura asta! Fetele de la recepție, extrem de amabile, îmi spun că nu este aer condiționat de două luni. Se aude domnule director de aeroport? Sau la dumneavoastră în birou este aer condiționat? În rest, cu voia Domnului, lucrurile stau bine.
La Paris lucrurile de mai sus sunt rutină. Dar nicăieri în lume nu este totul perfect. Mai ales din cauza aglomeratiei. Cică să nu comparăm. De ce să nu comparăm, păstrând proporțiile? După alte 12 ore de zbor ajungem la aeroportul din San Jose, Costa Rica. Un aeroport de mărime medie, însă perfect organizat. Obsesia mea cu hamalii este satisfăcută. Fix cum spuneam, sprijiniți în cărucioarele lor, așteaptă doar un semn și imediat îți iau bagajele în primire. Sunt supraveghetori peste tot. La control pașapoarte, la preluat bagaje, la ieșirea din aeroport. Aglomerat și aici. Turiști din toată lumea. Dar costaricanii țin la cartea lor de vizită și totul decurge fără probleme.
Ajung acasă după încă o oră de condus mașina. Revăd oceanul.
Am plecat din București pe lumină, am ajuns în Costa Rica tot pe lumină. 9 ore diferență de fus orar. Am căzut frânt după atâtea ore de zbor.
A doua zi, la cumpărături. Prețurile au explodat și aici. La toate produsele, mai puțin la pâine. Populația s-a îndreptat către producători și pescari și diferențele de preț se văd. Chiar bine. Vremuri grele și aici, ca pe peste tot în lume. Oamenii s-au orientat. Apoi, fermierii din jur au site-uri și livrează acasă. În aceeași zi. De fapt, în câteva ore. Puzderie de dubițe, cu numele fermierului pe ele, mișună prin oraș. La fel și în capitală. Și magazinele locale au acest serviciu. Comanzi ce vrei și ai marfa în maximum o oră, două la o comandă mai mare. Repet, la magazinele alimentare locale. Se stimulează vânzarea de către producătorii locali și se diminuează foarte mult aglomerația din magazine. Cei care au citit despre Costa Rica știu că salutul lor este „Pura Vida” și că sunt campioni ai ordinii, organizării și disciplinei. Așa sunt educați din familie și de la școală, pentru că republica nu are armată. Asta este „Elveția Americii Centrale”! Nu are industrie poluantă, se bazează pe turism și pe o agricultură fără chimicale. Legile sunt foarte stricte și respectate. Un exemplu: dacă se descoperă că un restaurant nu îndeplinește condițiile optime de servire, acesta se închide imediat. Fără amenzi, fără avertismente, somații sau alte lucruri fără eficiență. Sunt alții care abia așteaptă să deschidă aceeași afacere în locul lor.
Și în Costa Rica s-au mărit taxele. Lumea nu este mulțumită, dar așa este pe toată fața pământului în vremurile astea. Însă populația „se descurcă”, dar prin multă muncă. Sâmbăta plaja este pustie. Oamenii lucrează. Și aici sunt fructe sezoniere, așa că oamenii de la țară au propriile livezi, își îngrijesc recoltele sezon după sezon și aproape că trăiesc din asta. Toate zonele rurale sunt organizate pe Cooperative. Omul își duce recolta la cooperativă și gata. De aici încolo nu mai este treaba lui. Este treaba cooperativei. Altă mentalitate, altă organizare a vieții. Așa se procedează și cu peștele. Oceanul are pește din belșug pentru toți pescarii. Tot ce prind este dus la cooperativă și, de asemenea, cooperativa se ocupă de restul. Cherhanaua noastră. Măsuri simple, dar extrem de eficiente. Bazate însă pe multă muncă.
Dragilor, atât pentru azi, să ne auzim vinerea viitoare, cu sănătate, pace și siguranță. Doamne ajută!