Sunt dintre aceia pentru care a mânca este un act de cultură. Am spus-o întotdeauna că în fiecare fărâmă de mâncare pe care o ducem la gură în vârful furculiței, în fiecare sorbitură de zeamă stă ascuns sâmburele câte unei istorii.
Una care, dacă-ți vei dori s-o cunoști, îți va provoca mai mult decât delicii gustative. Și poate nu-i o întâmplare că, la noi, primii care au scris cărți de bucate au fost cărturarii și, în general, oamenii dedicați cuvântului – prin asta aducând eu laolaltă și scriitorii, și librarii, și tipografii, și pedagogii, și editorii, și jurnaliștii, folcloriștii ș.a.
Dacă facem o trecere în revistă a celor care, de la 1841 încoace, timp de câteva decenii, își așază numele pe o carte de gen, o să constatăm că lucrurile cam așa și stau: Kogălniceanu și Negruzzi – scriitori, tipografi și jurnaliști (am să rezum preocupările lor doar la cele care ne interesează aici); Manolachi Drăghici – boier erudit, traducător; Maria Maurer – pedagogă, directoare de pension; Johann Carl Hințescu – librar; Constantin Bacalbașa – jurnalist, memorialist; Christ Ionnin – folclorist, editor. Și la acest Christ Ionnin vreau să mă opresc acum, pentru că din cartea lui, „Bucătăria română”, apărută în anul 1865, vreau să vă dăruiesc o rețetă, azi. Așa, ca să ne-amintim ce se mânca – și ce se gătea – cu un secol și jumătate în urmă,
Cotlete prăjite în tigaie
Pune împrenă în tigaie cotletele preparate – adică, mai pe înțeles, curățate și fasonate - cu o bucată de..........
Citește mai departe cum se pregătesc Cotletele la tigaie și garnitura lor