În Lunca Cibinului, la 10 kilometri vest de Sibiu, este Capitala Berzelor. Comuna Cristian sprijină cerul cu cele mai multe cuiburi de barză din România.
Primele însemnări despre berzele din Cristian au fost aşternute de regretatul profesor Werner Klem. Pasionatul ornitolog, profesorul Klem a reprezentat România pentru prima oară la un recensământ internaţional al berzelor, în 1974. A fost un militant activ pentru protecţia berzelor, când în ţara noastră militantismele de orice fel erau demersuri suspecte. Profesorul le-a transmis şcolarilor din Cristian pasiunea sa.
În anul 1963, înregistrase 15 cuiburi.În anul 2004, numărul lor s-a dublat. La peste un deceniu de atunci, localitatea se umple anual de berze, din martie, de la sosirea perechilor adulte, până spre sfârşitul lui august – începutul lui septembrie. Din iulie, puii mari se deosebesc de adulţii - cu ciocuri şi picioare de un roşu intens - doar prin culoarea negricioasă a ciocului şi picioarele maronii.
Primii care pleacă în ţările calde sunt, paradoxal, puii, în stoluri de peste o sută. Părinţii îi urmează la câteva zile, în zbor planat, dar nu în cuplu, fiindcă legăturile dintre ei se rup după perioada cuibăritului.Drumul lor se desfăşoară exclusiv pe timp de zi şi doar deasupra uscatului.Ajung, ocolind Mediterana, până în sudul Africii.Revin primăvara, urmând traseul pe care au plecat.
Tinerii din Cristianul Sibiului au înfiinţat, în 2008, Asociaţia, ”Prietenii berzelor”, propunându-şi să se ocupe sistematic de berzele albe. Au montat suporturi pe stâlpii de curent electric, protejând cuiburile de firele de înaltă tensiune – pentru că păsările nu-şi pot aşeza cuibul pe noile acoperişuri de ţiglă, iar hornuri sunt din ce în ce mai puţine, de când oamenii şi-au achiziţionat centrale electrice. Au construit un centru de îngrijire şi recuperare, un inedit Spital al Berzelor, unde cele rănite sunt tratate, până când se vindecă şi, inelate, ca să poată fi monitorizate, îşi pot lua zborul.
Din primăvară până în toamnă, în Capitala Berzelor, se aude, precum toaca unei biserici, sporovăiala păsărilor, care comunică de la un cuib la altul prin repetate lovituri de cioc – într-un alfabet Morse al zburătoarelor.