Două uşi. Pe una scrie ministrul Sănătăţii, pe alta: medic primar endocrinolog, dr. în ştiinţe medicale, cercetător ştiinţific. La uşa ministrului, secretara. Îi arde pixul tot tăind de pe liste audienţele care zic de abuzuri. La uşa medicului, zeci de români, veniţi cu trenul în Capitală, în căutarea disperată a unei şanse la viaţă. Au aflat că medicul la uşa căruia se înşiră are carte multă şi citeşte acolo unde numai Dumnezeu ştie să desluşească.
Ce ştie ministrul şi tace politic e că doctorul a început să-şi taie rădăcinile care îl ţin în ţară. Îl sufocă dictatura mediocrilor! Mai nou, e pus să vină cu bani de acasă. I-au mărit salariul, când a trâmbiţat PSD majorarea, şi s-au gândit băieţii că... au greşit. Că medicul este, de fapt, cercetător. Lui nu i se aplică! Evident, decidenţii citesc din doi în doi. Scrie în lege că dacă ești medic cercetător într-o unitate clinică, adică ai pacienţi la uşă, beneficiezi de mărire. Ei confundă voit, că doar nu sunt analfabeţi, spitalul cu institutele de cercetare. Dar şi dacă n-ar fi! Cum poate un manager impotent să plătească mai mulţi bani unui om care aplică ideile colegului său cu dioptrii crescute de la atâta studiu?! Dacă ne îmbâcsim mintea cu strategia de partid, e o noimă în toate. Cercetătorii sunt puţini, dacă ţipă, nu-i aude nimeni. Dacă dau în judecată ministerul, trece anu' până vine hotărârea. Aşadar, o tragere de timp pe spatele unor oameni care şi-au luat titlurile cu trudă şi respect, nu ca politrucii care le decid dezrădăcinarea. Aceiaşi care au călcat în picioare un Pesamosca şi l-au băgat într-o debara, de frică să nu fie înghiţiţi de geniul chirurgului de copii. Ruşine!