Scriam la un moment dat că aceia care au pus la punct premisele de a porni creditarea, în paralel cu înţelegerile politice cu Uniunea Europeană, au dat impresia că achiziţia de locuinţe se bazează pe crearea unei puternice clase de mijloc, dar fără a putea genera un mediu investiţional care să funcţioneze concomitent cu activitatea de împrumut.
Ulterior, iluziile induse politic au fost trădate de măsurile de amendare a nivelului de trai, cu taxe şi salarii scăzute. Cu alte cuvinte, politicienii n-au reuşit să susţină economic anticipaţiile pe care le-au ancorat. După care, fără să-şi asume răspunderea pentru eşecul produs, văzut în micşorarea averii oamenilor şi a supraîndatorării, ei au dat vina pe sistemul bancar, care a avut neşansa să devină antipatic, pe fondul stângăciilor unor manageri ce au crezut în enunţul politicului.
Da, însă ceea ce trebuie subliniat e că nu sistemul bancar a redus preţul imobilelor la începutul crizei, sărăcindu-i pe cei ce au crezut că vor fi clasa de mijloc a celei de-a 7-a puteri economice a UE, ci politicul, prin măsurile guvernamentale proaste. Nu băncile au crescut iniţial preţul caselor, ci ele au pus peste acesta, marginal, nişte dobânzi şi comisioane. După care, nu instituţiile financiare au redus averea populaţiei, ci ele doar n-au generat simpatie. În loc să sugereze că românii n-au cultură financiară şi să-i privească de sus când intră în sucursale, ar fi trebuit să-i trateze ca pe nişte clienţi ce le asigură veniturile.
Dar bineînţeles că şi în această privinţă chestiunea e nuanţată. Negustorul înmânează mai întâi cu înfrigurare bonul fiscal şi abia apoi îi dă clientului produsul. Normal ar fi ca vânzătorul să atragă clientul, să-i mulţumească pentru achiziţie, în stilul „clientul nostru, stăpânul nostru” sau „clientul are întotdeauna dreptate”, şi abia apoi să-i paseze discret documentul, fiindcă altfel clientul e tratat ca un vasal al statului.
Această atitudine gen „datorită statului existaţi şi fără el sunteţi nimic”, asociată cu conservarea obedienţei, e legată de modul defectuos de organizare instituţional. Şi ne uităm iarăşi la bănci, care anunţă că dacă vrei să ai conturile active, trebuie să faci efortul de a-ţi actualiza datele personale. De unde se arată din nou umbra seniorului ce le impune băncilor să fie mai importante datele decât realizarea veniturilor pentru capitalişti, în condiţii de piaţă.