Situația actuală cauzată de pandemia de coronavirus și incertitudinea unui final al acesteia ridică mari semne de întrebare nu doar a competițiilor sportive din acest an, ci și celor din anii viitori. Oficialii și organizatorii gândesc variante peste variante, care mai de care mai inventive. Cum acest an este deja compromis pentru competițiile majore, atenția este pe anul viitor, un an bogat, cu Jocurile Olimpice de la Tokyo, cu un Campionat European de fotbal itinerant și cu multe alte competiții de anvergură. Cum nimeni nu poate garanta că pandemia se va încheia definitiv până în vara lui 2021, cine-și asumă riscul îmbolnăvirii a zeci de mii de suporteri și sportivi care vor dori să participe la aceste competiții? Să se dispute toate fără spectatori? Ar fi un fiasco sportiv. Să se limiteze numărul de spectatori în tribune? Ar fi un fiasco economic.
În timp ce UEFA încearcă să țină sub control competițiile interne din acest an și, mai ales, finalizarea celor două competiții aducătoare de bani, Champions League și Europa League, suporterii deja se gândesc îngrijorați la ce se va întâmpla anul viitor. Consolați că în acest an nu se va disputa nimic cu spectatori, fanii speră ca măcar de anul viitor, treptat-treptat, să poată participa la meciuri.
România se alege cu baze sportive pe care, altfel, nu le-am fi construit
Indiferent câte restricții se vor ridica, stadioane pline nu vom avea nici în 2021. Și ce se va întâmpla cu EURO 2021? Este adevărat că două stadioane din Europa au aunțat deja că renunță la organizare (Roma și Bilbao), dar celelalte sunt sigure? În cazul României, noi putem fi cei mai câștigați. Perspectiva organizării a patru meciuri la București a forțat autoritățile române să construiască o infrastructură modernă și, ce nu credea nimeni în urmă cu câțiva ani, vom avea în Capitală încă trei stadioane noi, alături de Arena Națională, la standarde europene! Că se va mai disputa sau nu în această variantă itinerantă Campionatul European... rămâne de văzut ce va hotărî UEFA. Dar, una peste alta, vom rămâne cu cele trei arene. Așa cum ne-am ales și cu Arena Națională pentru că am fost aleși să organizăm finala Europa League. Avantajul acestor dotări este că din acest moment ne putem înscrie și noi pentru organizarea oricăror competiții de anvergură, poate chiar a unui Campionat Mondial (împreună cu o țară vecină) pentru că „acum avem cu ce”, cum plastic spunea Dumitru Dragomir. Fără această presiune a forului european n-am fi avut parte de aceste baze sportive. În plus, pe parte extrasportivă, vom avea și o mult așteptată linie directă de transport rapid de la Aeroportul Otopeni spre centru.
Decât un EURO fără spectatori, mai bine fără EURO
Deși Campionatul European de Fotbal este în calendarul anului viitor, acesta va suferi, inevitabil, modificări. Pe de-o parte faptul că Italia și Spania au renunțat la organizarea celor patru meciuri care le-au fost atribuite. Pe de altă parte, se vor mai face schimbări pentru siguranța participanților. Teama este justificată. Pentru meciurile acestei variante itinerante, zeci de mii de suporteri vor călători pe întregul continent, de la Baku la Londra. Iar țările organizatoare s-au pregătit din greu pentru un flux cât mai mare de suporteri străini, care asigură atât o rețetă financiară, cât și o promovare turistică și de imagine. Cheltuielile pentru promovare au început încă de anul trecut, s-au pus în vânzare bilete, s-au făcut rezervări, s-au făcut promoții, s-au modernizat stadioane și infrastructură. Evenimentul, care era și unul jubiliar, urma să fie de cea mai înaltă ținută.
Ce se va întâmpla dacă nu va trece pandemia? Este o întrebare la care, suntem convinși, UEFA caută soluții. Cea mai firească ar fi amânarea cu încă un an a EURO pentru ca acest campionat european să rămână în actuala formulă de disputare, itinerantă. O altă variantă ar fi alegerea unei singure țări organizatoare, una care să asigure siguranță pentru toată lumea, suporteri proprii, suporteri străini, sportivi, oficiali. Ce țară și-ar asuma o asemenea responsabilitate? Poate doar Suedia, însă scandinavii nu vor putea organiza singuri un EURO cu 24 de echipe.
Varianta cea mai nefericită ar fi cea a disputării meciurilor fără spectatori. Însă în această situație de ce ar mai fi nevoie să plimbi doar echipele, fără suporteri, la Baku, Copenhaga, București, Budapesta, Glasgow sau Dublin? E suficient să se aleagă un oraș cu 3-4 stadioane cu gazon perfect și joci toate meciurile acolo, în izolare. Dar va fi lipsit de farmec fără oameni în tribune și un dezastru financiar pe toate planurile pentru UEFA și nu numai. Ar fi similară soluției hazlii propuse la ședința FRF ca finalul Ligii 1 din acest sezon să se desfășoare în cantonamentele din Antalya, unde nu sunt stadioane, ci doar terenuri de antrenament. Denis Alibec, de altfel, a și râs de această propunere: „Păi în Antalya mai mult culegeam mingile pe care le dădeam peste gard decât să jucăm sau să ne antrenăm!”
Rădoi a câștigat timp
În ceea ce privește programul echipei noastre naționale, care are de disputat baraj pentru calificare, cu Islanda și, eventual, cu Ungaria sau Bulgaria, a mai primit un răgaz. Dacă inițial meciurile erau programate în martie, pandemia le-a amânat pentru iulie, apoi septembrie, acum, octombrie. Dar, având în vedere aglomerarea calendarului, ele se vor amâna pentru primăvara anului viitor. După aceea vom vedea dacă vom avea sau nu EURO anul viitor.
Ar fi bine să ni se mai atribuie organizarea de competiții de anvergură. Dar și la Iași, și la Constanța, și la Suceava, și la Brașov, și la Baia Mare. Așa o să avem stadioane și infrastructură în toată țara. Plus autostrăzi. Se pare că doar așa ne mobilizăm și noi să facem stadioane și autostrăzi.
Ilie Năstase
Organizatorii japonezi iau în calcul anularea JO de la Tokyo
În urmă cu șase săptămâni, oficialii și organizatorii Jocurilor Olimpice de la Tokyo dădeau toate asigurările că nu există niciun risc și că în vara acestui an vom avea Olimpiada. Acum, după mutarea JO în 2021, aceiași optimiști sunt mai degrabă înclinați să anuleze acest ciclu olimpic sau amânarea cu încă un an a competițiilor sub cele cinci cercuri. Oricum ar fi, municipalitatea orașului Tokyo este într-o mare gaură financiară, de peste 14 miliarde de dolari, pe care urma să o umple în urma organizării JO.
Mai grav decât pierderile financiare ale organizatorilor este drama sportivilor calificați, care s-au pregătit intens pe parcursul celor patru ani pentru visul unei medalii olimpice. Din păcate, pentru mulți sportivi amânarea cu încă un an ar aduce neparticiparea, pentru că destui ar fi vrut să-și încheie cariera cu o participare la JO. Pentru alții înseamnă ieșirea din ciclul firesc de pregătire pe parcursul unui întreg ciclu olimpic, pregătire care este special gândită pentru atingerea formei sportive maxime exact la Tokyo. Pe lângă aceștia, se comite o mare nedreptate și altor sportivi care până anul viitor sau peste doi ani, în urma competițiilor adiacente ar fi avut dreptul să fie și ei olimpici. Iar în cazul cel mai dur, acela de anulare, dezamăgirea va fi foarte mare pentru sportivii al căror ideal este participarea la Jocurile Olimpice.