Depresia este o tulburare de dispoziție/stare foarte des întâlnită, din păcate. Provoacă simptome severe care afectează modul în care te simți, gândești și gestionezi activitățile tale zilnice, iar pe termen lung se va somatiza în corp sub forma unor boli diverse, afectându-ți sănătatea fizică, mintală și emoțională, cu impact devastator în calitatea vieții.
Dacă experimentezi zilnic unul sau mai multe din simptomele prezentate mai jos, pe o perioadă de mai mult de două săptămâni, probabil că suferi de depresie, undeva între o fază incipientă, ușoară, de tip „dispoziție/stare proastă” și până la apogeul ei, depresia cronicizată, când nici nu mai realizezi cât de trist, lipsit de dorința de a trăi și gol ai devenit, te-ai resemnat și accepți acum că asta este personalitatea ta, modul tău de a fi:
-
Stare persistentă de tristețe, anxietate sau sentimentul de gol/vid interior
-
Sentimente de lipsă de speranță, lipsă de soluții, pesimism
-
Iritabilitate, nervozitate, furie
-
Sentiment de vinovăție, de lipsă de valoare sau de neputință
-
Pierderea interesului sau a plăcerii pentru hobby-uri și activități, dezinteres pentru a acționa, chiar și pentru acțiuni impuse de nevoile primare
-
Nevoia de a fi singur, orice interacțiune cu ceilalți o percepi ca pe o pierdere de vreme sau chiar te epuizează emoțional. Tinzi să te izolezi
-
Scăderea energiei, oboseală permanentă fără un motiv anume
-
Mișcare greoaie, te miști cu încetinitorul și vorbești mai rar, mai încet, poate chiar refuzi să te mai exprimi și retezi dur orice invitație la dialog
-
Senzație de neliniște, îngrijorare sau chiar dificultăți în a sta liniștit/relaxat/calm
-
Dificultăți de concentrare, de memorie sau probleme în luarea deciziilor
-
Dificultăți de somn, insomnii, trezirea cu noaptea în cap sau dificultăți de a te trezi la timp, posibil chiar somn excesiv
-
Modificări ale apetitului, mănânci emoțional fie excesiv, fie n-ai poftă de mâncare, cu implicații în greutatea ta, respectiv obezitate sau pierdere alarmantă de greutate
-
Gânduri de moarte sau sinucidere, culminând cu tentative de sinucidere
Specialiștii în programare neurolingvistică susțin că una dintre cauzele principale ale depresiei o reprezintă cuvintele. Cele pe care ni le spunem singuri, prin care ne vorbim urât nouă înșine. „ Judecata de sine, autocritica, critica, jignirea și perfecționismul sunt motivele principale ale depresiei. Dialogul interior e unul dur, de exacerbată judecată de sine. Sentimentul zilnic este de vinovăție că nu ești suficient și că nu faci cât ar trebui sau cât ai fi putut, te simți un ratat, viața nu-ți oferă nimic bun, ce sens mai are?”, explică Oana Berdilă, terapeut specializat în transformare rapidă.
Un alt motiv îl reprezintă faptul că nu-ți urmezi chemarea sufletului, fie că este o pasiune, un vis, o persoană, fie stai într-un mediu care nu te mai reprezintă, fie la serviciu sau acasă, nu te mai bucură nimeni și nimic. Ești dezamăgit de tine și de viața ta. Te simți ca un robot care face lucruri doar pentru a supraviețui, sentimentul familiar este cel de inutilitate. Ai încercat tot felul de lucruri și nimic nu funcționează. Te simți defect și neadaptat vieții, ai rămas fără soluții, ești o victimă a sistemului, nu te regăsești și golul interior devine abis.
Deconectarea socială este și ea o problemă. în ADN-ul nostru spiritual suntem codați să trăim printre oameni, în comunități, genetic suntem tribali. Suntem energie, ne conectăm emoțional cu semenii noștri, iar privarea de acest transfer înseamnă blocaj, energie negativă stocată interior care se întoarce împotriva noastră și ne devorează pe dinăuntru emoțional, mintal și fizic. În aceste timpuri moderne, când am devenit dependenți de boom-ul tehnologic, însingurarea în fața unui monitor de calculator, tabletă sau telefon a devenit un mod de a fi. Viața virtuală nu ne conferă posibilitatea de a interacționa fizic și emoțional la fel cum am putea s-o facem prin socializare, dar oricum suntem mult mai conectați emoțional decât în situația în care trăim prizonieri într-o relație de cuplu sau într-un grup în care ne simțim mai singuri decât am trăi singuri.
„Dialogul interior este cheia în vindecarea depresiei. Fii atent la tine, la ce cuvinte îți spui, care sunt gândurile pe care le repeți cel mai mult, cu obstinație. Creierul unui om generează în jur de 70.000 de gânduri pe zi, urmărește care sunt gândurile tale obsesive!?! Scrie-le pentru a afla ce blocaje sau credințe limitative ai. Analizează cuvintele care formează aceste gânduri și blocaje care te limitează și schimbă-ți credințele prin schimbarea cuvintelor. Oprește-te să te mai judeci, să te mai critici, înlocuiește cuvintele dure, acuzatoare, cu unele blânde, de înțelegere, de iubire, de acceptare, de compasiune. Vorbește-ți ca și cum i-ai vorbi unui copil. Imediat ce te oprești cu autocritica, vei stopa și obiceiul de a-i critica pe ceilalți și astfel poți participa la eradicarea unui mediu toxic, acuzator, critic, de negație și de judecată”, explică terapeutul Oana Berdilă
Este important, spune Berdilă, ca după ce începem să folosim tehnicile de autovindecare, dacă ne aflăm sub tratament antidepresiv, acesta nu trebuie oprit. Doar după un consult psihiatric, când doctorul consideră că starea este ameliorată semnificativ sau vindecată, doar acesta poate decide diminuarea dozajelor sau chiar stoparea tratamentului.