La început, medicii l-au numit trioul morţii. Apoi au inventariat mai atent vinovaţii de ridicarea la cer a numeroşi oameni şi au mai lansat o culpabilizare la adresa hipertensiunii. N-a trecut multă vreme şi a mai fost pus un acuzat în boxă, tutunul, astfel că acum rechizitoriul specialiştilor se îndreaptă spre cvintetul morţii. Totul reunit sub titulatura “sindromul metabolic X”, sindrom cu explicaţia că este un mănunchi de boli care retează viaţa. Ca atare, acum distribuţia vinovaţilor în acest thriller este următoarea: obezitatea, diabetul, hipercolesterolemia (prea multele grăsimi din sânge), hipertensiunea şi fumatul.
Cei cinci duşmani ai sănătăţii care nu dau dureri, nu prea strică evident confortul vieţii şi care nu sângerează trebuie trataţi cu seriozitate şi ţinuţi toţi în frâu, cu medicamente şi prin modificarea stilului de viaţă. Obezitatea, diabetul, hipercolesterolemia, hipertensiunea şi fumatul atacă “în haită” şi viaţa este pusă în pericol. Dacă un om are trei din cele cinci suferinţe, deja e încadrat în aşa-numitul “sindrom metabolic X”. Obezitatea se declară când indicele de masă corporală (IMC) a depăşit pragul de 30. Acest indice se calculează împărţind greutatea în kilograme la pătratul înălţimii în metri. Un IMC peste 40 este deja obezitatea monstruoasă, dar, oricum, obezitatea - chiar şi cea moderată, în care IMC este cuprins între 30 şi 40 - generează un evantai de boli. Pentru a slăbi, individul trebuie să limiteze caloriile din farfurie şi să se lepede de sedentarism. Adică să meargă zilnic măcar o jumătate de oră în ritm grăbit. Un alt parametru care ne avertizează de obezitate, şi anume circumferinţa în talie, nu trebuie să depăşească 95 centimetri la bărbaţi, iar la femei 80-82 centimetri.
Diabetul cu prea multă glicemie este mut, se instalează în surdină şi nu ştii chiar 10 ani, el dă semne când deja a dus la complicaţii. Diabetul atacă vasele mari şi mici şi reţeaua de nervi. Prin nehrănire suficientă cu sânge suferă picioarele unde se ajunge la cangrene şi amputări, ochii sunt atacaţi până la orbire, rinichii nu-şi mai îndeplinesc rolul. Ţinerea în frâu a glicemiei se face prin dietă şi mişcare, dar şi prin urmarea tratamentului cu pilule sau insulină în fiecare zi. Glicemia trebuie să fie maximum 110 pe nemâncate, 180 după masă timp de o oră şi 120 după două ore, apoi trebuind să revină sub plafonul de 110.
Colesterolul rău trebuie limitat atât prin un regim alimentar sărac în grăsimi, dar şi prin întreţinerea funcţionării normale a ficatului, căci el fabrică 70% din colesterol. Hipertensiunea este o boală cronică şi tratamentul cu antihipertensive, diuretice şi statine împotriva colesterolului trebuie să fie urmat conştiincios zilnic, iar fumatul se impune a fi de urgenţă abandonat.
Unii se amăgesc spunând “bunicul a fumat până la 95 de ani şi n-a avut neplăceri”. Alibi greşit, deoarece, întâmplător, bunicul fumător a avut o “stofă” biologică rezistentă. În orice moment, lepădarea de ţigară este binevenită. Se opresc spasmele pe vase apărute din pricina tutunului, se diminuează riscul de cancer şi se frânează deteriorarea capacităţii respiratorii.