Judecătoarea Dana Gârbovan desființează cu argumente juridice marea hărmălaie pe care s-a susținut campania de demolare a modificărilor la Codul Penal. Pragul de 200.000 de lei a fost declanșator nu de dezbatere, ci de isterie, nivelul acestui prejudiciu fiind în opinia străzii menit să-l scape pe Dragnea de acuzațiile din noul dosar. Stigătele de avertizare ,,Hoții, hoții!”, percepute de înaltele etaloane de cinste ale românilor, au avut o ,,bază ”. Pietonii protestatari au fost inoculați cu opiniile mahărilor din procuratură, susținute de coafura roșcată din fruntea CSM și rostogolite seară de seară de analiști și politruci.
Gârbovan reușește să lămurească lucrurile cu o expunere limpede și scoasă de sub imperiul pozițiilor partizane și se referă strict la cerințele deciziei CCR referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu.
În decizia CCR se identifică trei puncte distincte ce trebuie avute în vedere de legiuitor în redefinirea acestei infracțiuni pe care Gârbovan le detaliază.
1. Încălcarea legii trebuie astfel analizată numai prin raportare la atribuțiile de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe de urgență. Gârbovan consideră că încălcarea legii trebuie să fie flagrantă, nu ca înțelesul unei norme să fie clarificat de judecător, care ar deveni în acest caz legiuitor.
2. Nevoia stabilirii intensității vătămării produse prin infracțiune pentru a se justifica aplicarea unei sancțiuni penale. Legea în vigoare criticată de CCR lasă deschisă calea abuzului deoarece orice persoană prin acţiune sau inacțiune poate intra în sfera normei de incriminare. În consecința unor trimiteri la argumentele CCR și ale Comisiei de la Veneția, judecătoarea apreciază că ,,se impune legiuitorului stabilirea unei limite, a unui prag peste care dispozițiile penale să fie aplicabile. Or, pentru ca legea să fie clară, predictibilă și previzibilă, un astfel de prag nu poate fi decât valoric”.
3. Noțiunea de act este într-o interpretare mai specioasă, dar de actualitate. Decizia CCR lasă să se înțeleagă că extinderea răspunderii penale pentru acte ce aparțin exclusiv altor puteri - judecătorească, legislativă - pune o problemă de constituționalitate. Adică dosarul DNA de cercetare a Ordonanței 13 ridică probleme de legitimitate care pot ajunge la CCR. Alt balamuc, alte mitinguri că nu mai poate DNA să ne ia. Pe toți.