Guido Raimondi, președintele Curții Europene a Drepturilor Omului, ar urma să se afle în vizită oficială la București, la sfârșitul acestei săptămâni. Din programul celor două zile,7-8 martie, lipsește întâlnirea cu președintele Iohannis, Palatul Cotroceni anunțând că are „agenda plină”. Formula, folosită în premieră într-un comunicat de Administrația Prezidențială, dorește să sublinieze o distanțare clară, fără echivoc, față de vizita în România a înaltului oficial european. Solicitarea de a fi primit la Cotroceni a sosit de la Strasbourg încă din 21 februarie a.c. Klaus Werner Iohannis este departe de a fi o persoană ocupată, în sensul că-l năpădesc activitățile de la Cotroceni. În schimb, nu-și refuză programe personale de plăcere și chiar dă la o parte acțiuni oficiale de maximă importanță la Consiliul European pentru circuite turistice. Desigur, o partidă de schi la final de sezon prin munții Sibiului nu se compară cu o plicticoasă discuție cu un jurist de seamă, care mai poate face pe deasupra și observații legate de starea statului de drept din România. Agenda lui Iohannis devenită brusc „full” este o replică ofuscată față de agenda lui Raimondi la București, care include discuții la Ministerul Justiției, cu Tudorel Toader, și la Curtea Constituțională, cu Valer Dorneanu, doi „dușmani” care au dat decizii insuportabile pentru orgoliul prezidențial. În iunie 2015, pentru germanul Spielmann, fostul președinte al CEDO, venit în vizită în România, s-a găsit loc în agenda lui Iohannis. Vizita pe care a făcut-o președintele României la Strasbourg, în 24 ianuarie 2017, la sediul CEDO, unde a fost primit de Guido Raimondi, s-a șters din memoria lui Klaus Werner Iohannis, așa încât reciprocitatea diplomatică nu-l mai obligă pe amnezic la gesturi de curtoazie. Iohannis, prevăzător, vrea să ia distanță de Curtea de la Strasbourg, pentru a nu fi acuzat că și-a aranjat „ploile”pentru posibila postură de apelant nemulțumit de hotărâri ale instanțelor din România. În fine, un alt motiv de a nu da ochii cu Raimondi poate fi evitarea unor întrebări incomode despre felul în care a fost „rezolvat” prin abuzuri extreme judecătorul CEDO Corneliu Bârsan.