Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să facem loc lecției: „Că, după invazia mongolă din 1241, Buda a dispărut pentru o scurtă vreme din istorie este lucru știut. Ce e mai puțin cunoscut este că, aproape trei veacuri după aceea, ea n-a prea mai fost deloc maghiară, iar regii unguri au petrecut decenii la rând prin alte părți. Mai ales la Visegrád, unde și-au stabilit reședința (aici era capitala Ungariei când Carol Robert de Anjou a plecat, în 1330, către Valahia, fiind înfrânt de Basarab I la Posada). Către 1250, la Buda vor fi aduși pricepuți coloniști germani pentru a reface cetatea și a o readuce la viață, mai cu seamă din punct de vedere economic. Aceștia vor deveni rapid majoritari, socotind orașul ca fiind al lor, german. Vor deține, astfel, monopolul economic și politic în Buda, controlând consiliul local, breslele meșteșugărești și comerțul. Abia după două secole, în 1439, se va ajunge ca în consiliul orașului să fie șase jurați germani și șase maghiari, funcția de primar alternând în fiecare an între un german și un maghiar. Iar aceasta, la intervenția regelui, germanii fiind în continuare majoritari în orașul de pe Dunăre.”
Oraș întemeiat de nemți
Mai departe: „Târziu, în 1495, în timpul domniei lui Matia Corvin, curtea regală fiind de acum aici, ungurii vor prinde aripi, aproape ajungându-i din urmă pe germani. Aveau, de acum, ca centru spiritual, biserica Sfânta Maria Magdalena («biserica ungurească»), germanii rămânând cu marea lor ctitorie – biserica Mátyás, principala catedrală a orașului, cu slujbe în latină și germană. Matia Corvin îi va adăuga un turn, venind la slujbele catedralei; de aici și numele purtat de această biserică germană astăzi. Pentru doar câteva decenii, abia dacă se poate spune că orașul întemeiat de germani ar putea fi numit, cu îngăduință, germano-maghiar. A urmat apoi prăpădul.”
Tăvălugul Suleiman Magnificul
Prăpădul? „Buda a devenit turcească. Biserica Mátyás, cea mai importantă din oraș, va fi prefăcută de otomani, în anul 1541, în marea moschee a orașului – Büyük Cami (a se citi Geami). Altarele și decorațiunile catolice au fost distruse, iar pereții au fost acoperiți cu tencuială albă. În biserica Sfânta Maria Magdalena, sultanul Suleiman Magnificul a permis să se slujească, aceasta rămânând singura biserică creștină din oraș, folosită în comun de catolici și protestanți. Va fi confiscată însă după o vreme și transformată, de asemenea, în moschee. Bisericile mai mici și capelele din piatră ale Budei, abandonate de germani și unguri, vor fi demolate pentru folosirea blocurilor de piatră la fortificarea zidurilor de apărare ale cetății sau la construcția de băi turcești și medrese. În curând, catolicii și protestanții vor dispărea din Buda. Cei 3-4% maghiari, rămași la periferie, se puteau ruga doar în casele lor. La poalele cetății, într-o zonă inundabilă, numită Taban, doar câteva mii de sârbi, sosiți din Balcani și loiali turcilor, vor putea să înalțe 4-5 locașuri ortodoxe de cult, joase, din lemn și chirpici. Buda va deveni, astfel, pentru 145 de ani, un înfloritor oraș musulman, cu zeci de moschei, din ale căror minarete, oglindite în apele Dunării, se proclama mereu «legea turcească».”
Moschei, derviși, șalvari
Apoi? „După Bătălia de la Mohács (1526), Pozsony (Bratislava de astăzi) a devenit capitală și centru spiritual al Ungariei vreme de trei secole, oraș al încoronării regilor maghiari, sediu al Dietei până la 1848 (ba după ce revoluția este înfrântă, Buda a mai avut de adăstat, abia către 1867 capitala «trăgându-se» aici cu adevărat). Până la mijlocul secolului al XVII-lea, după Mohács, numita Buda a fost un oraș musulman (format din turci și slavi islamizați, bașca garnizoana turcească). Pe la 1590, de pildă, musulmanii reprezentau 94% din populația Budei, iar maghiarii 3-4% - aceștia de pe urmă nedepășind 5-6% din totalul populației nici spre 1686, când Buda va scăpa de ocupația otomană. - Doar moschei cât vedeai cu ochii, șalvari, derviși în vizite prelungi... În capitala Valahiei, pe atunci, apărea celebra Biblie de la București, erau zidite biserica-bijuterie Sfântul Gheorghe, Cotrocenii, minunea Văcăreștilor...”
Oscilații
Mai mult: „După 1686, Buda, devastată de război, va rămâne pustie pentru câțiva ani. Nu va mai fi oraș musulman, dar va redeveni, în curând, o așezare aproape exclusiv germană (catolică). În 1720, germanii reprezentau 70% din populația orașului. Nici că s-a mai numit Buda, altfel, ci Ofen, cum a fost cunoscut în scripte vreme de aproape două veacuri. Sârbii și croații erau, tot pe atunci, 20-25% din populație, minoritatea maghiară a Ofenului fiind una nesemnificativă (sub 6%). Numărul meșteșugarilor sau proprietarilor de case cu nume maghiar din Buda era depășit numeric chiar și de croați. În 1783, Ofenul (Buda) rămăsese tot german/germanizat, aproape 80% din populație folosind germana ca limbă principală în viața de zi cu zi. Chiar și în 1848, 60% din locuitorii Ofenului vorbeau germana, cu toate că țăranii maghiari începuseră să se stabilească pe atunci în oraș. Sârbii se apropiau și ei de 10% din locuitorii așezării încă provinciale. Cultura era germană, în biserici erau folosite latina și germana. În 1870, germanii scad la 50% din populație, maghiarii urcând la 33%, evreii la 10%, sârbii și croații având 4%.”
Punerea la cale a „mileniului descălecării”
Pe firul întins de etnologul Gheorghiță Ciocioi: „Slavici, în memoriile sale, descrie pe larg învățământul politizat maghiar de după 1867, trecerea (cu accente bizare) de la cultura germană la cea maghiară. În univesități, profesorii au fost obligați brusc de guvern să predea exclusiv în limba maghiară. Scriitorul povestește (amuzat) că mulți dintre aceștia (adevărați savanți) nu stăpâneau mai deloc maghiara, predând într-o «maghiară plină de greșeli», spre confuzia studenților. Abia după 1880 politicienii maghiari vor pune la cale celebrarea «Mileniului decălecării», construcția, practic, a unui oraș maghiar pe Dunăre. Roade văzute pe la 1900. Tinerel oraș maghiar capitala asta târzie, prin comparație cu cetatea de scaun a Bucureștilor, nu-i așa?”
Minunea din pereți
În încheiere, o legendă urbană: cum ar fi plecat turcii din Buda – „orașul lui Mahomed” - în 1686: „Înainte de intrarea lui Suleiman Magnificul în Buda, în 1541, germanii, speriați, ar fi ascuns pe grabă o statuie a Maicii Domnului într-un zid al bisericii Mátyás, tencuind locul. Timp de 145 de ani, turcii, care au prefăcut catedrala în moschee, adăugându-i un minaret, nu au bănuit nimic în privința dată. În timpul asediului lui Carol al V-lea de Lorena, din 1686, un proiectil a lovit depozitul de praf de pușcă al otomanilor din apropierea moscheii. Explozia a zguduit locașul din temelii, zidul fals prăbușindu-se chiar în timp ce soldații turci se aflau la rugăciune.”
Un chip strălucitor
Și? „Apariția chipului strălucitor al Fecioarei Maria a fost perceput de apărătorii musulmani ca un semn divin că orașul - musulman de un veac și jumătate - va fi pierdut. Carol va reuși să cucerească acea parte a cetății Buda, fără rezistență, în aceeași zi. Cetatea va redeveni, astfel, una germană (redenumită Ofen), zecile de moschei fiind dărâmate în puțină vreme. Capitala ungurilor va rămâne însă, în continuare, la Pozsony, (Bratislava) până în 1848-1862 - când structura etnică a Budei/Ofenului - oraș de provincie tot mai înfloritor - va începe să se schimbe - abia după 1880 aceasta devenind majoritar maghiară (la 1900 putându-se vorbi, cu toate acestea, de o urbe a culturii maghiare).”
Citește și Ce semnificații are numele Osoianu? Dar Aristotel și Herodot?
Că, după invazia mongolă din 1241, Buda a dispărut pentru o scurtă vreme din istorie este lucru știut. Mai puțin cunoscut este că, aproape trei veacuri după aceea, ea n-a prea mai fost deloc maghiară. – Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Către 1250, la Buda vor fi aduși pricepuți coloniști germani pentru a reface cetatea și a o readuce la viață, mai cu seamă din punct de vedere economic. – Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Buda va deveni, astfel, pentru 145 de ani, un înfloritor oraș musulman, cu zeci de moschei, din ale căror minarete, oglindite în apele Dunării, se proclama mereu «legea turcească». - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
În 1720, germanii reprezentau 70% din populația orașului - care nu s-a mai numit Buda, ci Ofen. Sârbii și croații erau, tot pe atunci, 20-25% din populație, minoritatea maghiară a Ofenului fiind una nesemnificativă (sub 6%). – Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Până la mijlocul secolului al XVII-lea, după Bătălia de la Mohács, Buda a fost un oraș musulman (format din turci și slavi islamizați, bașca garnizoana turcească). Pe la 1590, de pildă, musulmanii reprezentau 94% din populația Budei, iar maghiarii 3-4%. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
După Bătălia de la Mohács (1526), Pozsony (Bratislava de astăzi) a devenit capitală și centru spiritual al Ungariei vreme de trei secole, oraș al încoronării regilor maghiari.
Citește pe Antena3.ro
