Este aproape de miezul nopții acum, când scriu aceste rânduri pe care, foarte probabil, le voi trimite,mâine dimineață, spre publicare,prietenilor de la „jurnalul”. Și tare mă tem că, atunci când le voi reciti înainte de a le expedia, nu voi avea de făcut mari modificări, în sensul că,peste noapte, ar putea interveni ceva care să atenueze impactul dement produs de nenorocirea pe care o vedem la televizor. Îngrijorare care vine nu din dorința de a arunca răspunderea pentru haosul de la spitalul Foișor în sarcina unor persoane sau formațiuni politice, fiind provocată și, din păcate, întreținută de lașitatea de care dau dovadă actualii guWERNanți care refuză să își asume uriașa vină pentru modul nenorocit în care au gestionat și gestionează criza generată de Covid-19. La urma-urmelor, de ce ne-am mira? A sfida opinia publică și a face tot ce îi taie capul, prostește și cu vădită rea credință, acesta este singurul mod în care încă guWERNanții în exercițiu știu și vor să se comporte. Așa că nu văd de ce ar fi trebuit ca, măcar de data asta, să facă excepție de la regulă.A da, între timp catastrofalul ministru Vlad Voiculescu a postat o smiorcăită compunere în care aruncă răspunderea în spinarea managerului de spitalul Foișor, dar haideți să fim serioși, pe cine mai convinge asemenea rușinoasă diversiune?!.
Am scris și voi mai scrie guWERNanții, pentru că, din nenorocire, noi nu avem un Guvern al României- al României Europene vreau să spun-ci o clică de neaveniți pe care pseudo-președintele Klaus Werner Iohannis i-a adus și îi ține la putere sfidând Legea fundamentală a țării și voința liber exprimată a unei importante părți a electoratului la alegerile de anul trecut. Așa încât era absolut necesar ca măcar acum-în această „vinere neagră” cum pe drept cuvânt i-au spus colegii de la Antena 3-, când se petrec aceste cutremurătoare evenimente, pseudo-președintele Klaus Werner Iohannis să fi ieșit din tăcerea sa încrâncenată și să ne anunțe că a demis conducerea de la Ministerului Sănătății și, de ce nu?, de la Palatul Victoria.
Să nu încerce cineva să mă convingă că,atunci când am scris aceste gânduri, era aproape 12 noaptea și ar fi fost prea târziu ca locatarul din Dealul Cotroceni să se pronunțe în fața nației. Purtând sau nu geaca roșie cu care s-a afișat cu alte ocazii. Nu, domnilor propagandiști, nu era nici prematur și nici fără rost ca pseudo-președintele Klaus Werner Iohannis să fi tăiat până acum în carne vie! Dar, pentru asta, trebuia ca personajul despre care discutăm să fie cu adevărat echidistant și cu totul străin de orice jocuri de interese politicianiste. Or, din păcate- din păcate pentru noi și pentru țară!-, pseudo-președintele Klaus Werner Iohannis nu a făcut și poate că nici nu va face prea curând acest pas decisiv fiindcă, demițându-l pe așa-zisul ministru Vlad Voiculescu și pe cei din sinistra echipa managerială a ministerului sănătății, la o adică, pe simulacrul de premier, Florin Cîțu, riscă să arunce în aer monstruoasa coaliție pe care tot el a clocit-o și o manipulează. De fapt, să își taie craca de sub picioare. Culmea! După cum aflu, tot din relatările reporterilor Antena 3, s-ar prea putea ca tocmai de unde nu ne așteptam să vină implozia coaliției.Adică de la voci cu autoritate din PNL care îi cer lui Florin Cîțu să îl demită neîntârziat pe super-catastrofalul Vlad Voiculescu.
Nu zic ba, s-ar prea putea ca, sâmbătă sau duminică, pseudo-președintele să iasă pe sticlă,încercând ne mai ia, și de data asta, fața cu declarații de circumstanță. Dar asta nu va face decât să ne convingă, o dată mai mult, că, în condițiile în care puterea va mai fi confiscată de către asemenea guWERNanți, nu avem nici-o garanție să lucrurile se vor schimba în bine. Așa încât, singura șansă reală de salvare reală și pe termen lung a sistemului sanitar și, de fapt, a societății românești, ar fi o schimbare totală, definitivă și irevocabilă a deținătorilor puteri, de sus până jos. Va fi în stare acest mult prea răbdător popor să își ia destinsul în propriile mâini și să producă această ruptură categorică sau se va mărgini doar să se lamenteze patetic și să lase protestul în stradă doar în seama unor cam aceiași nemulțumiți? Rămâne de văzut și tot ceea ce pot să sper ar fi ca, acum, când încă nu este prea târziu, să dovedim că zicerea despre „mintea românului cea de pe urmă” nu este doar o figură de stil din comoara folclorului nostru. Până atunci, pun în mod public și răspicat întrebarea: de ce taci, domnule pseudo-președinte? Întrebare la care nici nu mă aștept să primesc răspuns. Prietenii știu de ce!…