Numele Ștefan Hrușcă se leagă, de decenii, de colindele și urările cântate (din inimă) la chitară, în miez de iarnă, în preajma Crăciunului, ori a Revelionului. V-ați întrebat însă vreodată ce conotații poartă acest patronim - Hrușcă?
Reputatul etnolog Gheorghiță Ciocioi are cuvântul: „Nume cunoscut la noi mai ales prin interpretul de muzică folk și colinde Ștefan Hrușcă (născut în 1957). Nume din nordul țării. Prezent și printre ruteni, cehi, slovaci. Preluat de românii aflați în contact cu slavii. Din «hruška» (provenit din vechea slavă - gruša). Se tălmăcește prin «pară». Inițial, o poreclă - galben ca para, având o livadă cu peri, cap «ca o pară» etc. Numele slav, într-o formă apropiată, este întâlnit atât la sârbi, cât și la bulgari (de exemplu: Hrușkov - Perescu, în bulgară). Așadar, Ștefan... Pară”.
În Țara măgarului sălbatic
Mai departe, pășim pe urmele numelui unui animal călărit cândva și de Hristos - Colonești: „Fără legătură cu vreo colonizare, Colonești este un nume al unor vechi sate din Olt, Bacău, Vaslui etc. Dar și al unor păduri - Coloneasa (Iași). De asemenea, în Țara Făgărașului, Colun (atestat în 1322). Cuvânt turcic (cel mai probabil, la noi, preluat din cumană): kulun - măgar sălbatic. Colunul/culunul a fost cunoscut și vânat în arealul românesc până în secolul al XVII-lea (chiar începutul secolului al XVIII-lea). Exista obiceiul, în sudul țării, de a folosi balegă de colun în descântece. Colonești - «locul unde a fost colunul», Coloneasa - pădurea colunului. Au existat, de asemenea, văi ale Colunului - unde trăiau și erau vânați colunii. Cea mai veche sursă turcică în care apare termenul dat - ḳulun - ḳulān (măgar sălbatic) - [Kaşgarî, Divan-i Lugati't-Türk, 1073]”.
Glasul îngeresc al Sfântului Munte
În continuare, un alt nume cu înțeles uitat - Cucuzel: „Numele Sfântului Ioan Cucuzel (1280-1360) este cunoscut de greci, bulgari, sârbi, români etc. Monah, psalt, reformator al muzicii psaltice din sec. al XIV-lea. Socotit de contemporani «glasul îngeresc al Sfântului Munte». Cu un tată necunoscut și o mamă bulgăroaică, a dobândit porecla de Cucuzel, în tinerețe, la Constantinopol, unde a mers să studieze la școala imperială. Într-o împrejurare, ar fi spus că acasă, fiind săraci, mai mult posteau, mâncând κουκιά καὶ ζέλια, încercând să spună în greacă «fasole/bob cu varză». Ultimul termen zelia/zele (varză) e din slavă. Zisa mai este pusă în legătură și cu alte expresii grecești: «κούκια και μπιζέλια» - «bob/năut și mazăre». Așadar, glasul frumos, ca orice alt dar divin, înseamnă, iată, și post”.
Fiul celui numit privighetoare
Tot de pe țarina religiei, un nume straniu - Soloviov: „Nume cunoscut în Rusia și în Europa mai ales prin gânditorul religios Vladimir Sergheevici Soloviov (1853-1900). A introdus, printre altele, conceptul de pan-mongolism, asociind apropierea apocalipsei cu «pericolul galben» - «prietenia» Rusiei cu popoarele orientale însemnând, mai apoi, o invazie a ei de către acestea. Ca o revanșă a lor... Numele de Soloviov provine din termenul rus solovei - privighetoare. Fie luat după culoarea acestei păsări (de la care își trage numele în rusă), fie de la glasul privighetoarei. Se crede că ar fi o poreclă a unui înaintaș, ori un nume protector, în neam, pentru un copil, înainte de botez. Soloviov - fiul celui numit solovei, privighetoare”.
Un tânăr erou de la sud de Dunăre
De la religie, la revoluție, prin intermediul unui nume al vecinilor de peste Dunăre - Botev: „Nume știut mai ales prin poetul și revoluționarul bulgar Hristo Botev (1848-1876), erou național la sud de Dunăre. Din cei 28 de ani de viață ai săi, aproape 9 i-a trăit la București (în centrul orașului există un bulevard în amintirea poetului). Numele de Botev este luat după cel al tatălui - Botio Petkov. Botev - fiul lui Botio. Botio este, în bulgară, o formă neregulată a lui Boto - prescurtare a numelui Bogdan în această limbă”. Tot dinspre Balcani, vine Urucu: „Este un nume purtat de aromânii, bulgarii (Urukov/Iurukov) și turcii din Rumelia. Preluat din turcă (yörük), unde are înțelesul de rătăcitor, care merge din loc în loc. În Rumelia, dialectal, a căpătat sensul de păstor din munți, care rătăcește cu turmele sale departe de casă. Nume prezent la aromânii din Dobrogea (Urucu, Iuruc)”.
Slugă pe lângă casă
Numele Vazov de unde provine? „Este un nume cunoscut mai ales prin poetul, scriitorul și dramaturgul bulgar Ivan Vazov (1850-1921), numit adeseori la sud de Dunăre «patriarhul literaturii bulgare». Teatrul Național din Sofia îi poartă numele. Vazov a petrecut o vreme și la București (unde a publicat 3 cărți de poezie), la Oltenița și Brăila. Numele de Vazov este o prescurtare a celui de Aivazov. Provine din porecla turcă, folosită des în perioada otomană în Bulgaria, ayvaz - slugă de/pe lângă casă. Șemseddin Sami, Kamus-ı Türkî, 1900: «ˁayvāz: slugă folosită pentru îndatoriri obișnuite într-o casă sau la un conac al unui bei». Putea fi vorba, arareori, și de un intendent (Ahmed Vefik Pașa, Lehce-i Osmânî, 1876). Termenul turcesc provine din arabă, suferind însă o deformare de pronunție și sens (ˁîwāḍ - «cel care ia locul altuia, substitut, înlocuitor»). Așadar, Ivan Slugă (Slugescu), pentru marele dramaturg bulgar, ar fi cea mai bună tălmăcire”.
Porcarul și Cămătarul
Nu în ultimul rând, alte două nume ale căror înțelesuri au fost pierdute, ori uitate - Domusciu și Vexler: „Primul este un nume întâlnit în Moldova, sudul Basarabiei, Dobrogea. Provenit din turcă, din îndeletnicirea de domuzçu - porcar. Dialectal, la bulgarii din Cadrilater, dar și de la noi, «domuscia» însemna păzitor de porci. O poreclă devenită nume”. Explicațiile pentru cel de-al doilea nume menționat mai sus: „Vexler este un nume german și evreiesc (limba idiș, apropiată de germană, e de vină...). Grafiat mai ales ca Wechsler, Wexler, Vexler - după limbile în care «a migrat». Provine din verbul «wechseln» - «a schimba». Wechsler/Vexler - «schimbător (de bani, valută»), «zaraf», «cămătar». Nume «ocupațional», la așkenazi - sec. XVIII-XIX -, când evreii vor fi înregistrați, «în pas» cu localnicii, cu nume stabile”.
„Hrușcă este un nume din nordul țării, preluat de românii aflați în contact cu slavii. Din «hruška» (provenit din vechea slavă - gruša). Se tălmăcește prin «pară». Inițial, o poreclă - galben ca para, având o livadă cu peri, cap «ca o pară» etc.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Culun este un cuvânt turcic (cel mai probabil, la noi, preluat din cumană): kulun - măgar sălbatic. Colunul/culunul a fost cunoscut și vânat în arealul românesc până în secolul al XVII-lea”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Numele Sfântului Ioan Cucuzel (1280-1360) este cunoscut de greci, bulgari, sârbi, români etc. Monah, psalt, reformator al muzicii psaltice din sec. al XIV-lea”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Numele de Vazov este o prescurtare a celui de Aivazov. Provine din porecla turcă, folosită des în perioada otomană în Bulgaria, ayvaz - slugă de/pe lângă casă”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Dialectal, la bulgarii din Cadrilater, dar și de la noi, «domuscia» însemna păzitor de porci. O poreclă devenită nume”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Explicații foto:
1. și 3. Ștefan Hrușcă, în concert.
2.
4.
5.