În studiul „Cum se va schimba spaţiul public în anul electoral 2016?”, cei de la Infopolitic arată că noul preşedinte este în curs de a-şi consolida puterea, dar cu alte mijloace decât cele folosite de către predecesorul său, care miza pe o retorică de multe ori conflictuală. „În pofida etichetei de «preşedinte altfel», Klaus Iohannis nu şi-a ascuns însă niciodată intenţia de a fi un pol de putere, de a fi un preşedinte implicat, nici «jucător», dar «nici simplu spectator». A susţinut-o explicit în programul electoral, a afirmat-o răspicat atunci când şi-a exprimat dorinţa de a avea «un guvern al său» şi a dovedit-o acţional în contextul numirii noilor şefi ai serviciilor de informaţii sau în cel creat după tragedia de la Colectiv”, se arată în studiu. Iohannis a evitat să provoace temeri legate de o tendinţă manifestă de a acumula putere în defavoarea altor centre de influenţă, preferând chiar să împartă din ea cu acestea, după model aplicat în vremea cât a fost primar.
„Iohannis a împărţit puterea cu actorii politici locali, fapt care i-a asigurat dominaţia şi lipsa unei opoziţii reale. (...) Pentru că «reţeta» a funcţionat la Sibiu, ea se încearcă a fi administrată şi la Bucureşti. Beneficiind în continuare de un grad ridicat de încredere publică, preşedintele Iohannis tinde să se impună ca vector central al scenei politice, în detrimentul unei majorităţi parlamentare difuze”, cred cei de la Infopolitic.
Satisfacţii parţiale
Astfel, cei de la PSD au fost îmbunaţi cu numirea unui apropiat al partidului, Vasile Dâncu, drept vicepremier şi susţinerea unor reglementări favorabile social-democraţilor, mai ales în cazurile în care exista un interes similar şi din partea liberalilor. Concomitent, PNL este considerat ca partid apropiat de Iohannis, ce a evitat însă să le pună toată puterea în braţe. „Rezultatul constă într-o Opoziţie difuză şi într-un echilibru politic în care toţi protagoniştii sunt multumiţi, dar, în acelaşi timp, aspiră la mai mult”, se arată în document. Împreună cu Cioloş, Iohannis a fost beneficiarul crizei traversate de partidele politice. Liberalii nu-şi permit să critice deschis un guvern perceput ca fiind al preşedintelui, iar social-democraţii nu-şi permit ca oamenii lor să piardă şi funcţiile din eşaloanele doi şi trei ale aparatului guvernamental. În schimb, poziţia primului- ministru va tinde să se deterioreze pe măsură ce se apropie alegerile parlamentare.
„Mai devreme sau mai târziu, va nemulţumi unul sau mai mulţi actori şi, automat, va declanşa din nou conflictul. Pentru că niciodată, niciunul dintre actorii implicaţi nu se va mulţumi doar cu o felie din tortul puterii”, arată sursa citată.
Traian Băsescu încearcă să se poziţioneze ca principal actor antisistem împotriva unui preşedinte care încearcă să se impună pe calea consensului decât pe cea a conflictului.
Preşedintele Iohannis a preferat să-şi consolideze puterea prin mijloace diplomatice