Timp de aproape patru decenii, vocea sa caldă, dicția impecabilă și eleganța rar întâlnită au făcut parte din viața a milioane de români.
Vestea tristă a fost anunțată de familie, care a transmis un mesaj emoționant despre femeia ce a devenit un simbol al profesionalismului și al bunului gust în televiziunea românească.
„Adevărata noblețe se vede în bunătatea cu care atingi sufletele oamenilor. Sanda Țăranu a întruchipat această noblețe prin fiecare gest, fiecare cuvânt și fiecare apariție a sa”, au transmis cei apropiați.
O carieră care se confundă cu istoria Televiziunii Române
Născută la București, la 6 ianuarie 1939, Sanda Țăranu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, promoția marilor actori ai generației sale.
Destinul a purtat-o însă spre televiziune. În 1963 a devenit crainic al Televiziunii Române, instituție în care avea să lucreze până la pensionare, în 1998.
Într-o epocă în care exista un singur canal TV, Sanda Țăranu a devenit una dintre cele mai cunoscute figuri din România. A prezentat Telejurnalul, programe speciale, spectacole de varietăți, transmisiuni importante și emisiuni urmărite de milioane de telespectatori.
Pentru multe generații, apariția sa pe ecran era sinonimă cu seriozitatea, eleganța și credibilitatea.
Sanda Țăranu s-a retras din față camerelor, din proprie inițiativă. Ea a dezvăluit și motivul: a căzut „într-o depresie îngrozitoare” când programul TVR a fost redus la două ore.
„A fost momentul când, rămânând numai două ore de program, deci după 83-84, cam așa ceva, eu am cerut schimbarea locului de muncă. Pentru că n-am vrut să apar cu orice preț. Adică ce să fac? Nu mai puteam să-mi fac meseria. Am căzut într-o depresie îngrozitoare. Nu m-am prefăcut că sunt bolnavă, așa a fost. Când m-am dus la spital, la spitalul numărul nouă, ca să nu zic mai rău, așa a fost și m-au internat imediat. Am făcut bine, pentru că acolo mi-am dat seama ce însemna dacă s-ar fi agravat boala”, spune Sanda Țăranu.
Vocea care a făcut istorie la „Teleenciclopedia”
Chiar și după retragerea din fața camerelor, Sanda Țăranu a rămas aproape de public.
Vocea sa inconfundabilă a devenit parte din identitatea emisiunii „Teleenciclopedia”, una dintre cele mai longevive și iubite producții din televiziunea românească. Timp de ani de zile, milioane de români au descoperit lumea prin intermediul documentarelor narate de ea.
A colaborat, de asemenea, cu TVR ca traducător, redactor și realizator al emisiunii „Un zâmbet pentru vârsta a treia”, dedicată seniorilor.
Alegerea care i-a schimbat viața
Puțini știu că după absolvirea facultății a primit repartiție la Teatrul Național din Craiova. A refuzat însă postul și a ales să rămână la București, alături de soțul său, Nicolae Țăranu.
Acea decizie avea să-i schimbe destinul și să o conducă spre o carieră care a făcut istorie în televiziunea românească.
Sanda Țăranu spune că, după absolvirea studiilor, a refuzat repartiția la Teatrul Național din Craiova și a ales Televiziunea Română.
„Mi s-a propus Teatrul Național din Craiova. Dar eu, fiind căsătorită deja, mă înțelesesem cu Nicolae, cu soțul meu, ca să refuz repartiția. Ei, vă dați seama, comisia a fost impresionată - cum adică să refuz repartiția? Nu se întâmplase niciodată așa ceva”, povestea Sanda Țăranu.
Povestea de dragoste care i-a marcat întreaga viață
Dincolo de cariera impresionantă, Sanda Țăranu a trăit o frumoasă poveste de iubire alături de Nicolae Țăranu, prim-solist al Teatrului de Operetă din București.
„Să nu te plictisești, să găsești întotdeauna în partener sclipirea aceea de inteligență, de sensibilitate, de umor, emoție. Nu m-am plictisit deloc de el, mai ales că el citea foarte mult. Știți ce-mi lipsește mie acum? Când era în lumea noastră și când mai citea sau, în sfârșit, treaba lui ce făcea? Și eu eram la bucătărie, venea după mine, și venea cu o carte sau cu o revistă sau cu un ziar sau cu o poezie, și îmi spunea, trebuie să citești asta.
Era foarte ordonat, foarte disciplinat, mă ajuta în toate, mă ajuta când vedea la bucătărie, întreba nu vrei să-ți curăț zarzavatul și zic nu, stai bine acolo și citește.
Eu atât de mult m-am obișnuit cu el încât și acuma am sentimentul că e lângă mine tot timpul, așa m-am obișnuit, și să știți că asta îmi face bine, pentru că eu nu sufăr de singurătate și eu am sentimentul că nu sunt singură, că mă ajută în continuare, că mă protejează în continuare. Să nu mă facă cineva văduvă, că nu sunt. Eu sunt nevasta lui Nicolae Țăranu, asta e", a povestit Sanda Țăranu, la Antena3 CNN.
După moartea acestuia, jurnalista a vorbit deseori despre golul pe care l-a lăsat în viața sa și despre legătura specială care i-a unit timp de zeci de ani.
„Am fost tot timpul unul cu altul, unul pentru altul și așa de tare m-am obișnuit, încât îl simt și acum și am sentimentul că e lângă mine”, mărturisea cu emoție Sanda Țăranu.
Ultimul omagiu
Cei care doresc să își ia rămas-bun de la una dintre cele mai iubite figuri ale Televiziunii Române pot merge la Biserica Ortodoxă Sfântul Gheorghe Capra din București.
Programul anunțat de familie este următorul:
- 30 mai 2026, ora 15:00 – depunerea pentru ultimul omagiu;
- 31 mai 2026, ora 12:00 – slujba de priveghi;
- 1 iunie 2026, ora 11:00 – ceremonia de înmormântare.
O voce care nu va fi uitată
Pentru milioane de români, Sanda Țăranu nu a fost doar o crainică sau o prezentatoare TV. A fost una dintre vocile care au însoțit momente importante din viața lor, într-o perioadă în care televiziunea era principala fereastră către lume.
“Nu prea mă gândesc la vârstă şi dacă mă obligaţi să o fac, aş zice că timpul e un hoţ, îmi fură viaţa. Iar acum nu mai pot recupera ce-am pierdut şi nici să repar de unde am greşit. Ultimii 24 de ani au trecut nemilos de repede. Câte speranţe am avut şi cu ce ne-am ales...
Dacă dau şi mai mult timpul înapoi, când lucram în televiziunea publică, vremurile de atunci mi-au furat libertatea de a mă exprima firesc. Am încălcat cu bună ştiinţă regulile care presupuneau să nu schimbi nimic din textul vizat pentru că nu am acceptat să rostesc fraze şablon. Cu ce preţ? Nu mai contează. Să nu comparaţi libertatea pe care o aveţi acum cu restricţiile de atunci. A modifica topica frazei, a înlocui un cuvânt cu sinonimul lui, a face o completare de interes pentru public era o mare vină. Nu ştiu să fi existat un serviciu de cenzură, ci câţiva supraveghetori vigilenţi care mai făceau şi exces de zel.
Libertatea de exprimare nu este o joacă, pe lângă faptul că presupune o mare responsabilitate, e vitală pentru orice prezentator sau moderator. Luptaţi-vă pentru ea! Sunt hotărâtă să privesc mai puţin în trecut şi să mă preocupe prezentul, dar sunt atâtea similitudini. Credeţi-mă, am aceeaşi stare de spirit ca la sfârşitul anilor ’80, derută, absurd, incertitudine. Politica de a economisi până la limita bunului simţ ne obligase să emitem numai două ore de program. Azi, după ce s-au distrus, s-au externalizat serviciile cu care televiziunea publică se putea gospodări, cu puţină cheltuială, după ce i-au pensionat sau alungat pe cei mai buni meşteri, artişti în meseria lor, nu mai sunt bani. La fel s-a procedat cu personalul redacţional şi artistic.
În ultimii ani, fiecare schimbare a conducerii a însemnat mai mult o dorinţă de căpătuială, de fidelizare a personalului pe motive politice decât o supraveghere activă a calităţii programelor şi mai ales a gospodăririi banului public. Acum e mai greu să repari ceea ce s-a stricat atâta amar de vreme. Şi mai ales să găseşti pe cineva care să o facă cu pricepere şi echilibru, fără aroganţă şi orgolii. Spectacolul lumii politice a devenit mai interesant decât orice manifestare de mare artă, care ar putea să ne ridice cu o treaptă mai sus. Impostură, ipocrizie, abuz au fost dintotdeauna şi vor mai fi. De ei trebuie să ne eliberăm.
Mergeţi înainte, fiţi mai creativi, nu mai priviţi înapoi «De la A la infinit», că tot cădelniţând, lansaţi nişte neadevăruri care, pe noi, cei care mai suntem, ne lasă profund uimiţi, iar elementul de ridicol este greu de învins. Noi ştim, dar nu spunem pentru că nu dă bine. Tot ce se clădeşte pe false mituri se năruie. A nu se înţelege că au pierit talentele de la TVR, dar despre asta ar fi multe de spus. De regulă, mă gândesc numai la momentele frumoase din dorinţa de a mă proteja, de a nu lăsa gândurile rele să pună stăpânire pe mine, dar iată că la radiografie asta a ieşit.
O etichetă peste România de azi? Dezbinare. Suntem atât de bruiaţi de sporovăielile celor care vor să ne întunece minţile încât speranţa mea de unitate se clatină.
Aş vrea ca România să devină un stat cu adevărat suveran. Să nu mai văd umilinţă, sărăcie şi copii abandonaţi, dar cum ştiu că orice încercare de a îndrepta lucrurile e monitorizată, îmi impun să-mi păstrez libertatea interioară şi să-mi gestionez timpul de aşa manieră încât să mă feresc de ceea ce mă presează emoţional.”
Dispariția sa marchează sfârșitul unei epoci în televiziunea românească. Rămân însă amintirea, profesionalismul, eleganța și modelul pe care l-a oferit generațiilor care i-au urmat.
Sanda Țăranu lasă în urmă o moștenire greu de egalat și un loc aparte în istoria mass-media românești. Pentru publicul care a urmărit-o timp de peste 35 de ani, ea va rămâne pentru totdeauna vocea calmă și elegantă a Televiziunii Române.