Astăzi, 8 aprilie 2019, la orele 11, Augustin Lazăr și-a semnat și și-a parafat în fața națiunii actul de auto-demitere, morală și civică, din funcția de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Mă refer la declarația de presă făcută în fața camerelor de televiziune în care cel aflat la final de mandat în fruntea Parchetului General a anunțat că secția parchetelor militare a trimis în judecată rechizitoriul în Dosarul Revoluției Române din decembrie 1989. Eveniment pe care, în logoreica sa declamțiune, Augustin Lazăr l-a clamat a reprezenta ,,îndeplinirea unei datorii profesionale și a unei îndatoriri față de Istorie și față de Patrie!’’
Precizez din capul locului: exclud în mod categoric orice interpretare a rândurilor care vor urma ca fiind o încercare de contesta ideea necesității imperioase de a se face dreptate morților și răniților Revoluției Române! Ceea ce, însă, contest, în același mod categoric și fără drept de apel, este adevărata cauză a acestui gest oribil și scandalos ( cum l-a caracterizat Bogdan Chirieac în comentariul său de la Antena 3) al Procurorul general. Pentru că acesta este adevărul-adevărat: astăzi, 8 aprilie 2019, torționarul de la Aiud, din 1985, îi trimite în judecată pe torționarii din decembrie 1989!
Poate că pentru unii cititori se vor arăta șocați de duritatea termenilor, dar acesta este adevărul! Pentru a demonstra acest adevăr,extrem de greu de contestat, este de ajuns să reexaminăm contextul politic în care a fost făcut anunțul lui Augustin Lazăr, chiar în ultimele zile de mandat. Anunț pe care el îl clamează ca fiind, nici mai mult nici mai puțin, decât o datorie de conștiință!...
De aceea, consider necesar să insist asupra ideii că acest context este marcat de cutremurătoarele documente îndelung tăinuite din mapa profesională a lui Augustin Lazăr, în care se află foarte multe pagini negre despre activitatea sa la Penitenciarul din Aiud. Unde, în cadrul comisiei de eliberare condiționată, tânărul și zelosul procuror Augustin Lazăr s-a opus cu strășnicie ca dizidentul politic Iulius Filip să beneficieze de eliberare condiționată. Aceasta nefiind, după cum demonstrează dovezile ce încep să iasă la iveală, o excepție în cariera personajului. Motiv pentru care nu putem să facem abstracție de marile semne de întrebare pe care le ridică,prin ea însăși, constatarea coincidenței dintre radicalizarea discuțiilor despre debutul lui Augustin Lazăr în carieră și anunțul foarte precipitat despre trimiterea în instanță a Dosarului Revoluției.
Semne de întrebare la care se mai adaugă și o altă rușinoasă coincidență și anume împrejurarea că declarația televizată a lui Augustin Lazăr vine la doar câteva ore după ce în spațiul public a apărut informația că ministrul de justiție,Tudorel Toader, se va adresa Curții Constituționale în legătură cu refuzul prelungit al președintelui Klaus Iohannis de a iscăli decretul de revocare a lui Augustin Lazăr din fruntea Parchetului General. Refuz prelungit de 6 (șase!)luni și care, după cum se cunoaște, i-a oferit susnumitului determinarea de a candida la un nou mandat!
În fine, dar deloc în ultimul rând, trebuie să ne atragă atenția încă o semnificativă coincidență și anume faptul că redeschiderea, în aprilie 2016, a dosarului privind cauzele,condițiile și împrejurările în contextul cărora s-au produs evenimentele din perioada 17-30 decembrie 1989- Dosarul Revoluției- a fost determinată de demersurile susținute și perseverente ale Asociației 21 Decembrie și ale președintelui ei, Teodor Mărieș. Aceeași asociație a revoluționarilor având același președinte, pe Teodor Mărieș, care acum cere cu o hotărâtă insistență demiterea imediată a lui Augustin Lazăr de la conducerea Parchetului General, ca singură măsură legală și moral îndreptățită în urma dezvăluirii revoltătorului său trecut de torționar al regimului politic revolut.
Pentru toate aceste motive, consider că anunțul făcut azi de către (încă) Procurorul General Augustin Lazăr reprezintă numai și numai o dublă ofensă adusă jertfei eroilor revoluției și memoriei lor. O dată, pentru că am ajuns la revoltătoarea situație în care, după cum cu mare îndreptățire spunea tot Bogdan Chirieac ,,torționarul de la Aiud, din 1985, îi trimite în judecată pe torționarii din decembrie 1989’’. Același torționar confiscând, acum, dintr-un meschin interes propriu, un demers profund moral și perfect legitim, pe care îl transformă într-o perversă diversiune, adică în praf în ochi pentru a distrage atenția opiniei publice de la faptele sale, mai vechi sau mai noi, de aceeași factură de procuror cu mentalități și practici totalitare.
După cum nu este câtuși de puțin exclus ca Augustin Lazăr să fi cutezat a crede că Dosarul Revoluției ar putea fi monedă de schimb pentru prescrierea faptelor sale de la Aiud sau din vremuri mai aproape de zilele noastre!Ceea ce reprezintă încă o monstruoasă ofensă adusă idealurilor Revoluției și ale eroilor săi.