Atât în America, cât și în Europa se vorbește de creșterea amenințărilor teroriste. Dar discursul e folosit pentru a justifica sporirea puterilor instituțiilor de forță, nu și a drepturilor cetățeanului și a capacității sale legitime de autoapărare. Nimeni pare a nu-și mai aminti că, după actele de terorism de la Paris, din urmă cu opt ani, unul dintre liderii comunității evreiești din Europa, rabinul Menachem Margolin, a cerut oficial, într-o scrisoare trimisă miniștrilor de Interne din UE, modificarea legislației armelor la nivel european, astfel încât să se permită deținerea de arme de foc pentru autoapărare. Și nimeni nu se întreabă dacă nu s-ar fi putut salva vieți dacă în redacția Charlie Hebdo ar fi existat arme și oameni care să știe să le folosească.
Atacurile teroriste au arătat o stare vădită de vulnerabilitate la agresiuni, pe care instituțiile de forță profesioniste ale statului nu au fost capabile să le prevină. Numai că, în loc să urmeze logica elementară și să le recunoască cetățenilor mai multă libertate de autoapărare, autoritățile urmează calea inversă. După fiecare atentat, libertățile cetățenești se restrâng, iar intruziunile în viața privată a indivizilor sporesc.
Inutil de repetat că restricțiile extrem de severe din Europa în ceea ce privește armele de foc n-au împiedicat nici un terorist să-și ducă la capăt planurile criminale, ci doar le-au zădărnicit oamenilor nonviolenți și care respectă legea dorința naturală de autoapărare eficientă. Dreptul la viață și dreptul de proprietate rămân în bună măsură concepte goale de conținut câtă vreme nu sunt însoțite, în mod logic, și de posibilitatea eficientă - și legală - de autoapărare.
Şi, apropo, cum ar fi dacă ţăranii români ar avea posibilitatea să-şi apere proprietatea, precum fermierii americani, de cei care vin să le culeagă roadele toamna?! România este însă, din păcate, un stat social, iar asta înseamnă să trăiască atât cei care au muncit pământul un an întreg, cât şi aceia care-i jefuiesc.