Anul trecut, în Duminica Floriilor, era o mare petrecere comună pe Lipscani, Șelari, Gabroveni, Blănari, Covaci sau Smârdan. Toți cei cu nume de floare sărbătoreau onomastica până dimineața. Curgeau șampania și vinurile scumpe, se comandau metri de bere. Anul trecut. Anul acesta totul este închis, iar patronii de restaurante și terase se uită în gol, gândindu-se la chiriile care trebuie plătite, la stocul pe care-l au în depozite nevândut, la lacătele de pe ușă și la paguba produsă de starea de urgență.
Eram curios să văd ce se mai întâmplă în Centrul Istoric. Era de așteptat ca toate localurile să fie închise, însă am găsit și câțiva patroni în mai multe locații, fiecare cu treburi administrative. „E gravă situația. Nu doar pentru mine, ci pentru toți cei de aici. Eu mă gândesc doar la chiria de peste 10.000 de euro pe care sunt nevoit s-o plătesc, chit că am localul închis. Deja s-a făcut a doua lună de plată a chiriei, iar încasările sunt zero”, a spus un administrator al unui cunoscut restaurant din zonă. „Anul trecut am avut 2.200 de clienți în ziua de Florii. Aveam 5 bucătari pe tură, 15 picoli și 20 de ospătari. A trebuit să-i las acasă anul ăsta. Săracii... abia așteptau să înceapă sezonul. Prin ianuarie bătusem palma și cu trei bucătari excepționali din Italia. Le-am plătit și un avans, ca să nu-i pierd, să fiu sigur că nu mi-i «fură» altcineva. Alți bani pierduți”, a mai spus el.
„Așteptam Campionatul European...”
Pentru terasele din centru, „bătaia peștelui” urma să fie sosirea zecilor de mii de suporteri la meciurile Campionatului European, EURO 2020, care urma să fie organizat anul acesta și la București. „Pentru EURO ne-am pregătit din timp. Am schimbat mobilierul, am reamenajat locația, am tipărit meniuri în ucraineană, ne-am interesat ce preferă turiștii austrieci și ucraineni... am făcut investiții în bucătărie, în bar... Deocamdată ne uităm la ele cum zac degeaba”, se plânge un alt patron.
„Eu sunt grec, nu singurul grec de aici cu restaurant. Eu am mai trăit o perioadă ca asta și în Grecia, acum câțiva ani, când o grevă a transportatorilor a paralizat turismul spre insula unde aveam eu afacerea. O lună am avut taverna închisă. Și am închis-o. Nu se mai putea. Salariile trebuiau plătite, chiria trebuia și ea plătită, contractele cu furnizorii trebuiau respectate. Îmi aduceau pescarii în fiecare dimineață 300 kg de pește și fructe de mare, dar ce să fac cu ele, dacă nu aveam cui să le vând? Așa că am închis. Sper să nu fiu nevoit să închid și acum”, spune Giannis, patronul unui restaurant cu specific grecesc. Ca el sunt și ceilalți patroni de restaurante „străine”, cu specific libanez, turcesc, italian, unguresc sau franțuzesc.
Strategii pentru „prima zi de după pandemie”
L-am întrebat pe un alt patron ce va face în prima zi în care va redeschide restaurantul. „În prima zi va fi totul, absolut totul!, din partea casei. Clienții noștri care, iată, deja ne așteaptă de aproape două luni, merită ceva și din partea noastră. Da, vom face cinste la toată lumea, să ne facă bine safteaua, ca să ne revenim cât mai repede”, spune zâmbind. M-au invitat „în spate”, în depozit. Este plin-ochi. „Toată marfa asta se vinde toată într-o zi, dacă este frumos afară. Anul trecut, de Florii, am cerut și de la vecini. S-a epuizat în jumătate de zi tot stocul. A fost nebunie”. Îl întreb cât ar mai rezista dacă se prelungește starea de urgență. „O să trag de mine și de buzunar până la 1 iunie. Dacă pot deschide la 1 iunie o să pot rezista. Evident, nu va fi ca anul trecut. Însă dacă nu deschid în iunie... intru rău de tot pe minus, și este posibil să închid, să mă reorientez”.
Primul pas de amenajare: spațiu mare între mese
Peste drum, la o terasă, e ceva forfotă. Câțiva muncitori lucrează la reamenajarea locației. „Sperați să se deschide cât mai curând?”, îi întreb. „Sperăm. Toți sperăm asta. Acum regândim amplasarea meselor. Cu siguranță, când se va da drumul, vor mai exista restricții. Nu va fi permisă aglomerația. Și cred că este normal să fie așa. Astfel că vom avea mult mai puține mese și cu spațiu mai mare între ele. Iar mesele vor fi mici, cu doar cu 2-3 locuri”, mi se răspunde. „Acum facem curățenie, dezinfectăm tot și lăcuim mesele și scaunele. Pernele de scaun le-am trimis la curățătorie, dar mai avem de așteptat, că nu se lucrează nici acolo. Oricum, aici ne-ar încurca acum toată stiva aia de perne”, mi se răspunde.
Nu s-a dat nicio amendă
Poliția supraveghează atent această liniște. La întretăierea străzilor Lipscani și Smârdan stă un echipaj alcătuit din doi agenți de Poliție și un jandarm. N-au avut parte de niciun incident de când a început această criză. Chiar se plictisesc. Rar mai vine cineva iar trecătorii sunt cunoscuți deja. Oameni cu treabă în zonă, obișnuiți ai locului. Nici nu le mai cer declarațiile pe propria răspundere pentru că știu că sunt în regulă. Își trimit doar salutări de la distanță. „Vă cam plictisiți”, le zic. „Și nu e foarte bine așa? Lasă, că mai bine să nu se întâmple nimic, decât să avem parte de ce se întâmplă la Țăndărei. Am colegi care au fost duși acolo”, spune jandarmul. „Și dumneavoastră, ziariștii, și noi, polițiștii, suntem la datorie. Și dumneavoastră, și noi suntem bucuroși că nu avem incidente. Lumea a înțeles că trebuie să respecte regulile. Eu am un coleg bolnav. A luat virusul de pe stradă. Nu știe cum. I-o fi strănutat cineva în față. Dar se chinuie cumplit. Abia are puterea să respire. Norocul lui e că nu și-a infectat și familia”, l-a completat unul dintre cei doi agenți de Poliție. „Dumneavoastră, ziariștii, aveți cazuri de infectare?”, mă întreabă el. „Dintre colegii de redacție, niciunul. Nici măcar suspect. Nu știu de alte redacții, dar s-ar fi aflat”.
Celălalt agent, cu ochii în telefon, citea știrile: „Sper doar să nu mai aud vești proaste. Avem și noi familie, prieteni. Vrem ca toată lumea să fie bine și să se termine mai repede criza asta”.
La plecare i-am întrebat de unde aș putea cumpăra o cafea. „N-ai de unde. Totul este închis pentru servire. Noi luăm cafea de la automatul de pe Calea Victoriei”.
I-am lăsat și am ajuns la o cunoscută shaormerie din zonă. Închisă, desigur, dar înăuntru este ceva activitate. „Facem curățenie, întreținem curățenia. Altfel, cade casa pe tine. E unitate de alimentație publică și curățenia este esențială. Iar când se ridică urgența, noi trebuie să fim «lacrimă» și pregătiți să deschidem în secunda doi. Io sunt shaormar și, pe tura mea, fac și 500 de shaorme pe zi, doar eu”, spune el. Îi spun că sunt puține restaurante care fac curățenie. „Păi, n-au cu cine. Că nu au angajați. Nu toți angajează cu acte. Mulți sunt angajați doar pe «tips»-urile de la clienți. Io așa știu”, zice shaormarul.
Îmi făcusem planuri mari pentru vara asta. În decembrie și ianuarie am făcut investiții și amenajări. Așteptam meciurile de la Campionatul European, am cumpărat două televizoare-gigant, așteptam suporterii...
Sergiu Nicolae, patron restaurant
Este deprimant cum arată tot Centrul Istoric. Acum trebuia să fie puhoi de oameni, mulți turiști. Bucătarii ar fi muncit la foc continuu, ospătarii și picolii, la fel. Criza asta ne lovește puternic. Eu am marfă pe stoc de aproape un milion de euro. Desigur, nu se degradează, dar țin blocați banii ăștia în ceva ce o să vând nu știu când. Nu este nimeni de vină, dar asta este situația.
Doru Popa, administrator de restaurant
„Uite ce vreme frumoasă... Mor de ciudă!”
Vremea frumoasă din această perioadă îi face pe patroni să regrete mult că nu pot deschide terasele, fie și pentru 3-4 clienți. „Aș deschide și pentru doi clienți dacă mi s-ar permite. Dacă nu era situația asta era o viermuială pe aici... Uită-te și tu ce vreme frumoasă... 23 de grade... Era ideal. Mor de ciudă, dar nu avem încotro. Așteptăm și noi, ca toți ceilalți, ridicarea restricțiilor. Oooof, și mai era și EURO... Toți de aici abia așteptam EURO. Acum, așteptăm anul viitor, dar câți mai rezistă până anul viitor?! Dacă vara asta nu avem voie să primim clienți, jumătate din restaurante se vor închide. Cine-i nebun să plătească chiria aiurea? Puțini sunt cei care pot negocia o amânare sau o suspendare a plății chiriei. Dar îi înțeleg și pe proprietari. Au și ei de plătit la zi taxe și impozite pe teren. Nici alea nu sunt mici. E un cerc vicios. Dar totul s-ar rezolva dacă se revine la normal”, zice un proprietar de terasă de pe Smârdan, strada cu cele mai multe locații.